11 definiții pentru anex

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANEX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe.

ANEX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe.

*ANEX I. adj. Ce se alăturează pe lîngă un alt lucru: școală ~ă. II. ANEX sn., ANE (pl. -exe) sf. Ce se alăturează, ce se găsește pe lîngă alt lucru: voiu da o ~ă la cartea pe care o tipăresc; ~ele clădirii [fr. < lat.].

ANEX, -Ă adj. Alăturat unui lucru (principal). [Pl. -ecși, -exe. / < fr. annexe, cf. lat. annexus – atașat].

ANEX, -Ă adj. alăturat unui lucru (principal); alăturat. (< fr. annexe, lat. annexus)

ANEX ~xă (~cși, ~xe) Care ține de anexă; propriu anexei. /<fr. annexe

anex n. 1. ceace s’adaogă la un lucru principal; 2. lucru adăogat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anex adj. m., pl. anecși; f. ane, pl. anexe

anex adj. m., pl. anecși; f. anexă, pl. anexe

anex adj. m., pl. anecși; f. sg. anexă, pl. anexe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANEX adj. 1. v. auxiliar. 2. v. anexat.

ANEX adj 1. accesoriu, auxiliar, secundar, subsidiar. (Element ~ într-un mecanism.) 2. alăturat, anexat. (Documentele ~.)

Intrare: anex
anex adjectiv
adjectiv (A5)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anex
  • anexul
  • anexu‑
  • ane
  • anexa
plural
  • anecși
  • anecșii
  • anexe
  • anexele
genitiv-dativ singular
  • anex
  • anexului
  • anexe
  • anexei
plural
  • anecși
  • anecșilor
  • anexe
  • anexelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anex, aneadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.