14 definiții pentru anahoret


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anahorét sm [At: DOSOFTEI, V. S. 18 / V: (înv; după ngr) -ritu / Pl: ~eți / E: fr anachorète] (Rar) Pustnic.

ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta.

ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. (Rar) Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta.

ANAHORÉT, anahoreți, s. m. (Rar) Pustnic, sihastru. În cîteva minute, ospățul nostru de anahoret fu gata. HOGAȘ, M. N. 122.

ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. (Rar) Călugăr(iță) care trăiește retras(ă); pustnic(ă). – Fr. anachorète (lat. lit. anachoreta).

ANAHORÉT, -Ă s.m. și f. (Liv.) Călugăr(iță) care trăiește retras(ă), pustnic(ă). [< lat. anachoreta, cf. fr. anachorète].

ANAHORÉT, -Ă s. m. f. eremit, pustnic; sihastru. (< fr. anachorète, lat. anachoreta)

*anahorét m. (vgr. ana-horetés, d. aná, înapoĭ și horéo, mă retrag). Rar. Sihastru. – În sec. 18 -horit (după ngr.). Foarte rar și -corét (fr. anachorète). V. cenobit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anahorét s. m., pl. anahoréți

anahorét s. m., pl. anahoréți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANAHORET s. ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ trăiește în locuri izolate.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

anahorét (anahoréți), s. m. – Pustnic. – Var. (înv.) anahorit. Ngr. ἀναχωρίτης, de la ἀναχώρειν „a se îndepărta”. Sec. XVII. Fonetismul a fost introdus în sec. XIX, pe baza fr. anachoréte și a pronunțării erasmice a cuvîntului gr.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

anahoret, anahoreți s. m. (Rar) Pustnic, sihastru, eremit; cel care trăiește solitar, departe de lume. ♦ Anahoreți daci v. pleiști. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta (< gr. anahoritis).

Intrare: anahoret
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anahoret
  • anahoretul
  • anahoretu‑
plural
  • anahoreți
  • anahoreții
genitiv-dativ singular
  • anahoret
  • anahoretului
plural
  • anahoreți
  • anahoreților
vocativ singular
  • anahoretule
  • anahorete
plural
  • anahoreților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anahoret, -ă anahoret anahoretă

etimologie: