19 definiții pentru anagramă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a propozițiilor unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază; antimetabolă. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme.

anagrámă sf [At: MAIORESCU, L. 99 / V: -gram sm / Pl: ~me / E: fr anagramme] 1-2 Cuvânt format (din citirea de-a-ndoaselea sau) din schimbarea ordinii literelor care alcătuiesc un alt cuvânt. 3 Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (sau a ordinii cuvintelor unei fraze) pentru a obține un alt cuvânt (sau o altă frază). Si: antimetabolă. 4 Joc distractiv care folosește procedeul anagramei (3).

ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme.

ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbarea ordinii literelor unui cuvînt, pentru a obține alt cuvînt; cuvînt obținut prin această schimbare. «Ikanok» din poeziile lui Conachi este anagrama numelui său. ◊ Eu mă chem acum Leon Dianeu... Dar să știi că acest nume Leon Dianeu cuprinde în sine întreg numele mieu [Ion Deleanu], prin strămutarea slovelor, sau anagramă. BUDAI-DELEANU, Ț., 66.

ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvînt, pentru a obține alt cuvînt; cuvînt obținut prin această schimbare. – Fr. anagramme (< gr.).

ANAGRÁMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază; cuvânt obținut prin anagramare. ♦ Enigmă în versuri formată din două părți, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obținut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă].

ANAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază. ◊ cuvântul obținut. 2. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obțin cuvinte, propoziții, fraze cu alt înțeles. (< fr. anagramme)

ANAGRÁMĂ ~e f. 1) Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a cuvintelor în frază cu scopul de a obține alt cuvânt sau altă frază. 2) Cuvânt sau frază astfel obținută. [G.-D. anagramei; Sil. -na-gra-] /<fr. anagramme

anagramă f. strămutarea literelor unei vorbe așa ca să iasă alta: Roma, amor.

*anagrámă f., pl. e (vgr. aná-gramma, d. aná, în apoĭ, și grámma, literă). Schimbarea literelor unuĭ cuvînt ca să ĭasă alt cuvînt: Roma, amor; urs, Rus.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anagra (desp. -na-gra-) s. f., g.-d. art. anagramei; pl. anagrame

anagra (-na-gra-) s. f., g.-d. art. anagramei; pl. anagrame

anagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANAGRÁMĂ s. (rar) antimetabolă. (~ numelui cuiva.)

ANAGRA s. (rar) antimetabolă. (~ numelui cuiva.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANAGRÁMĂ s. f. (< fr. anagramme, cf. gr. ana „în altă ordine” + gramma „literă”): schimbare a ordinii sunetelor (și a literelor) unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu), pentru a se obține un alt cuvânt (de obicei un pseudonim), ca Ikanok (pentru „Konaki” Costache), Leon Dianeu (pentru Ion Deleanu), Mitru Perea (pentru Petru Maior), anodic (pentru; adonic), rimat (pentru: mirat) etc. A. este folosită ca procedeu fonetic și în argouri.

anagramă (fr. anagramme „inversarea literelor”), cuvânt format prin inversarea sunetelor altui cuvânt (cum ar fi: car din rac, peste din stepe etc.). Procedeul se folosește pentru formarea unui nume propriu, de obicei, ca pseudonim, prin schimbarea (arbitrară) a sunetelor adevăratului nume propriu (A). De exemplu: Mitru Perea (Petru Maior), Leonachi Dianeu (I. Budai-Deleanu), C. Boșcu (Coșbuc), C. Proca (O. Carp).

Intrare: anagramă
anagramă substantiv feminin
  • silabație: a-na-gra-mă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anagra
  • anagrama
plural
  • anagrame
  • anagramele
genitiv-dativ singular
  • anagrame
  • anagramei
plural
  • anagrame
  • anagramelor
vocativ singular
plural
anagram
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anagra, anagramesubstantiv feminin

  • 1. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a propozițiilor unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: antimetabolă
    • format_quote Eu mă chem acum Leon Dianeu... Dar să știi că acest nume Leon Dianeu cuprinde în sine întreg numele mieu [Ion Deleanu], prin strămutarea slovelor, sau anagramă. BUDAI-DELEANU, Ț. 66. DLRLC
    • 1.1. Cuvânt obținut prin această schimbare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote «Ikanok» din poeziile lui Conachi este anagrama numelui său. DLRLC
    • 1.2. Joc distractiv care folosește acest procedeu. DEX '09 DEX '98
      • 1.2.1. Enigmă în versuri formată din două părți, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obținut prin anagramare. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.