12 definiții pentru anadiploză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANADIPLOZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr. anadiplose.

ANADIPLOZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr. anadiplose.

anadiplo sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr anadiplose] Figură retorică ce constă în repetarea sfârșitului unei fraze la începutul frazei următoare.

*ANADIPLO (pl. -oze) sf. 📖 Figură de retorică ce consistă în a începe o frază cu cuvîntul sau cuvintele de la sfîrșitul frazei precedente [fr. < gr.].

ANADIPLO s.f. (Lit.) Procedeu stilistic care constă în a începe o frază cu cuvîntul sau cu cuvintele de la sfîrșitul frazei precedente; geminație, reduplicație. [< fr. anadiplose, cf. lat., gr. anadiplosis < gr. ana – din nou, diplosis – dublare].

ANADIPLO s. f. reluare a unui cuvânt de la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice la începutul unității următoare; geminație, reduplicație. (< fr. anadiplose)

*anadiplóză f., pl. e (vgr. anadiplosis). Ret. Figura pin care se repetă la începutu frazeĭ sfîrșitu frazeĭ precedente. V. retorică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anadiplo (desp. -di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplozei; pl. anadiploze corectat(ă)

anadiplo (-di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplozei; pl. anadiploze

anadiplo s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. anadiplozei; pl. anadiploze

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

anadiploză (gr. anadiplosis, lat. reduplicatio „reduplicare”), figură care constă în repetarea unui cuvânt sau grup de cuvinte din finalul unei unități sintactice sau metrice, imediat (sau aproape imediat) la începutul unității sintactice sau metrice următoare: x / x... (R): „Cine face bine, bine găsește” (Pop.); „Vine! vine! vine! și-n sfârșit s-arată Și-n sfârșit s-arată vornicul Moțoc.” (B. P. Hasdeu); „Căci a voastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg, Veșnic este numai râul: râul este demiurg.” (Eminescu). Cf. lat.: „Deiphobum vidi lacerum crudeliter ora, Ora manusque ambas...” (Vergilius; L. § 620). Sin. geminație sau reduplicație.

ANADIPLOZĂ Figură* sintactică (de construcție) care constă în repetarea unui cuvânt/ grup de cuvinte la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice și la începutul celei următoare; numită și reduplicație, are, în general, funcție puternic afectivă*, de insistență; anadiploza creează în text o simetrie după schema ...x/x...: Dai voie bună, voia bună crește./ Dai dragoste și dragostea sporește (Arghezi). Între cele două elemente simetrice care formează anadiploza se conturează un raport de dependență sintactică/ semantică, marcată în grad diferit și limitată spațial de cezură sau de sfârșitul versului: a) coordonare (paratactică ori cu conjuncție): C-ar veni, veni, țigane/ Toate stelele s-asculte (Goga); Cât lumea-i era piscul și-n pisc era Isus (...)/ O stea era pe ceruri. În cer era târziu (Arghezi); b) determinare apozitivă: Și să răsară-n mine stelele/ stelele mele,/ pe care încă niciodată/ nu le-am văzut (Blaga); Veșnic este numai râul: râul este demiurg (Eminescu); raportul apozitiv este cea mai frecventă realizare a dependenței sintactice în reluarea prin anadiploză; c) dependență sintactică (reciprocă): Ce-ți pasă dacă nu știi ce te-așteaptă/ Când ce te-așteaptă nu-i scris nicăieri (Minulescu). Există și situații în care anadiploza grupează fragmente de enunț independente sintactic: Aceasta e pacea. Pacea în care/ crește imperiul/ ceresc printre noi (Blaga). Deoarece cuvântul poate fi reluat în altă formă gramaticală sau derivativă, anadiploza se realizează uneori ca poliptoton* în poziție sintactică fixă: vezi mai sus pisculîn pisc, pe ceruriîn cer. Vezi EPANADIPLOZĂ. M.M.

ANADIPLOZĂ (< fr. anadiplose < gr. anadiplosis; cf. gr. ana, din nou și diplosis, dublare) Procedeu stilistic, întîlnit în poezie și în proză, și care constă în reluarea ultimei părți dintr-un vers la începutul versului următor sau a ultimei părți dintr-o frază la începutul frazei următoare. Ex. Au venit dezlegați. Dezlegați s-au întors la casele lor. (ZAHARIA STANCU, Desculț, cap. Iarbă) Dobrișan mi se ruga, Mi se ruga și mi-i vorbea Cu glas dulce-i îmblînzea. (Dobrișan, poezie populară) Anadiploza este o figură de stil pe cît de frecventă în poezia populară, pe atît de rară în poezia cultă. În poezie, ea se înfățișează ca un fel de încrucișare între emistihuri: ab Iară turcul mărunțel, bc Mărunțel și ocheșel... (Badiul, poezie populară)

Intrare: anadiploză
anadiploză substantiv feminin
  • silabație: -di-plo-ză info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anadiplo
  • anadiploza
plural
  • anadiploze
  • anadiplozele
genitiv-dativ singular
  • anadiploze
  • anadiplozei
plural
  • anadiploze
  • anadiplozelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anadiplo, anadiplozesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.