7 definiții pentru amuțit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amuțit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: amuți2] 1 Amuțire2 (1). 2 (Fig) Tăcere.
amuțit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 5 / Pl: ~iți, ~e / E: amuți2] 1 Devenit mut. 2 Mut (pentru scurt timp). 3 (Pop; îe) ~ de gură Lipsit (prin vrăji) de facultatea de a vorbi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amuțit3 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: amuți1] 1-6 Asmuțire (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amuțit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: amuți1] Asmuțit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMUȚIT sbst. Faptul de a amuți.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMUȚIT, -Ă, amuțiți, -te, adj. Care a devenit mut, care a pierdut facultatea de a vorbi. ◊ Fig. Ca mut, fără glas. Cînd a sunat clopotul, ne-am strîns minele, amuțiți de durere. VLAHUȚĂ, N. 174. Vulturii ce stau amuțiți pe crestele seci ți sure ale stîncelor nalte învățau de la el țipetul cel plîns al jalei. EMINESCU, N. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMUȚIT, -Ă, amuțiți, -te, adj. Care a devenit mut; fig. tăcut, liniștit. – V. amuți.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
amuțit, amuțităadjectiv
- 1. Care a devenit mut, care a pierdut facultatea de a vorbi. DLRLC DLRM
-
- Cînd a sunat clopotul, ne-am strîns mînele, amuțiți de durere. VLAHUȚĂ, N. 174. DLRLC
- Vulturii ce stau amuțiți pe crestele seci și sure ale stîncelor nalte învățau de la el țipetul cel plîns al jalei. EMINESCU, N. 5. DLRLC
-
-
etimologie:
- amuți DLRM