10 definiții pentru amuși (vb.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMUȘI2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMUȘI2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

amuși2 vtr [At: LIUBA-IANA, M., 123 / Pzi: ~șesc / E: amuș1] 1-2 (Tăb; Ban) A smulge părul (sau lâna) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuș1 (1) Si: a pănuși, a părui.

AMUȘI1 adv. Mold. Bucov. Trans. 1 Acuși, îndată 2 Amuși... amuși, acum... acum..., cînd... cînd...: am o puică: ~ e albă, ~ e neagră (GOR.) (ghicitoarea despre „zi și noapte”) 3 Amuși-amuși, mereu, într’una, îndată [amu].

AMUȘI2 (-ușesc) vb. tr. Băn. A smulge părul de pe piei după ce au stat în amuș.

AMUȘI2, amușesc vb. IV. Tranz. A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

amușésc v. tr. (d. amuș 1). Ban. Pun în amuș, tăbăcesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amuși1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușesc, 3 sg. amușește, imperf. 1 amușeam; conj. prez. 1 sg. să amușesc, 3 să amușească

amuși2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușesc, imperf. 3 sg. amușea; conj. prez. 3 să amușească

amuși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușesc, imperf. 3 sg. amușea; conj. prez. 3 sg. și pl. amușească

amuși vb., ind. prez. pers. 1 amuș / amușesc

Intrare: amuși (vb.)
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amuși
  • amușire
  • amușit
  • amușitu‑
  • amușind
  • amușindu‑
singular plural
  • amușește
  • amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amușesc
(să)
  • amușesc
  • amușeam
  • amușii
  • amușisem
a II-a (tu)
  • amușești
(să)
  • amușești
  • amușeai
  • amușiși
  • amușiseși
a III-a (el, ea)
  • amușește
(să)
  • amușească
  • amușea
  • amuși
  • amușise
plural I (noi)
  • amușim
(să)
  • amușim
  • amușeam
  • amușirăm
  • amușiserăm
  • amușisem
a II-a (voi)
  • amușiți
(să)
  • amușiți
  • amușeați
  • amușirăți
  • amușiserăți
  • amușiseți
a III-a (ei, ele)
  • amușesc
(să)
  • amușească
  • amușeau
  • amuși
  • amușiseră
verb (VT332)
Surse flexiune: DOR, DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amuși
  • amușire
  • amușit
  • amușitu‑
  • amușind
  • amușindu‑
singular plural
  • amușă
  • amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amuș
(să)
  • amuș
  • amușeam
  • amușii
  • amușisem
a II-a (tu)
  • amuși
(să)
  • amuși
  • amușeai
  • amușiși
  • amușiseși
a III-a (el, ea)
  • amușă
(să)
  • amușe
  • amușea
  • amuși
  • amușise
plural I (noi)
  • amușim
(să)
  • amușim
  • amușeam
  • amușirăm
  • amușiserăm
  • amușisem
a II-a (voi)
  • amușiți
(să)
  • amușiți
  • amușeați
  • amușirăți
  • amușiserăți
  • amușiseți
a III-a (ei, ele)
  • amușă
(să)
  • amușe
  • amușeau
  • amuși
  • amușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amuși, amușescverb

  • 1. regional A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. DEX '09 DEX '98 DLRM
etimologie:
  • amuș DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.