13 definiții pentru amorțit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adj. Care a devenit insensibil. – V. amorți.

AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adj. Care a devenit insensibil. – V. amorți.

amorțit2, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 51 / V: (înv) amur- / Pl: ~iți, ~e / E: amorți] 1 a (D. vietăți) Insensibil. 2 a (Fig; d. oameni) încremenit. 3 a (Fig) Adormit2. 4 a (D. o acțiune) Oprită2. 5 a (D. foc) Stins2. 6 a (D. oameni) Amuțit2. 7 a (D. trup) Neînsuflețit. 8 a (D. somn) Greu. 9 a (D. unele animale) Cuprins2 de somnul hibernal. 10 a (Fig; d. sentimente) Lipsit2 de intensitate. 11 a (Reg; îs) Apă ~ Apă călduță. 12 av Fără putere.

amorțit1 sn [At: DA / Pl: ? / V: (înv) amur~ / E: amorți] 1-13 Amorțire (1-13).

AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adj. 1. (Despre ființe și despre corpul sau o parte a corpului lor) Fără simțire, ca mort, rigid. Braț amorțit. ◊ Firea-și doarme somnul ei, Amorțită subt zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 25. Dan, cu coatele amorțite, tocmai se ridica să plece. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Trupul meu are să fie rece... amorțit și țeapăn. ISPIRESCU, L. 147. ♦ (Neobișnuit, cu sens activ) Care te aduce într-o stare de amorțire. Un somn amorțit îi cuprinde trupul. EMINESCU, N. 21 ♦ (Adesea determinat prin «de frig») Înțepenit din cauza frigului, înghețat. Îi pătrunsese frigul prin picioare, mergea în neștire, amorțit, cu mîinile în buzunare și cu bățul strîns subțioară. DUMITRIU, B. F. 14. ◊ (Adverbial) Și inima aceea ce geme de durere, Și sufletul acela ce cîntă amorțit E inima mea tristă, ce n-are mîngîiere. EMINESCU, O. I 6. 2. (Despre animalele care hibernează) Cuprins de somnul hibernal. Albinele stau toată iarna amorțite. 3. Fig. Lipsit de vigoare, de energie, de vioiciune. S-ar putea deștepta... mii de idei energice și salubre, care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51. ◊ (Adverbial) A cîntat cam amorțit! CONTEMPORANUL, II 14. ♦ Atenuat, slăbit, lipsit de intensitate. Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate. EMINESCU, O. I 136.

AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adj. Fără simțire, rigid, înțepenit. – V. amorți.

amorțít, -ă adj. Cuprins de amorțeală: un oraș amorțit. Adv. A cînta amorțit.

amurțit2, ~ă smf, a vz amorțit2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMORȚÍT adj. 1. înțepenit, (Transilv.) dreven. (~ de frig.) 2. toropit. (~ de căldură.)

AMORȚIT adj. 1. înțepenit, (Transilv.) dreven. (~ de frig.) 2. toropit. (~ de căldură.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

amorțít, -ă, amorțiți, -te, adj. – Răgușit, cu glasul stins (ALRRM, 1969: 72). – Din amorți.

amorțít, -ă, adj. – Răgușit, cu glasul stins (ALR 1969: 72). – Din amorți.

amorțít, -ă, amorțiți, -te, adj. Răgușit, cu glasul stins. – Din amorți.

Intrare: amorțit
amorțit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amorțit
  • amorțitul
  • amorțitu‑
  • amorți
  • amorțita
plural
  • amorțiți
  • amorțiții
  • amorțite
  • amorțitele
genitiv-dativ singular
  • amorțit
  • amorțitului
  • amorțite
  • amorțitei
plural
  • amorțiți
  • amorțiților
  • amorțite
  • amorțitelor
vocativ singular
plural
amurțit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amorțit, amorțiadjectiv

  • 1. Care a devenit insensibil. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (Despre ființe și despre corpul sau o parte a corpului lor) Fără simțire, ca mort. DLRLC
      • format_quote Braț amorțit. DLRLC
      • format_quote Firea-și doarme somnul ei, Amorțită subt zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 25. DLRLC
      • format_quote Dan, cu coatele amorțite, tocmai se ridica să plece. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. DLRLC
      • format_quote Trupul meu are să fie rece... amorțit și țeapăn. ISPIRESCU, L. 147. DLRLC
      • 1.1.1. neobișnuit (Cu sens activ) Care te aduce într-o stare de amorțire. DLRLC
        • format_quote Un somn amorțit îi cuprinde trupul. EMINESCU, N. 21. DLRLC
      • 1.1.2. Înțepenit din cauza frigului. DLRLC
        sinonime: înghețat
        • format_quote Îi pătrunsese frigul prin picioare, mergea în neștire, amorțit, cu mîinile în buzunare și cu bățul strîns subțioară. DUMITRIU, B. F. 14. DLRLC
        • format_quote (și) adverbial Și inima aceea ce geme de durere, Și sufletul acela ce cîntă amorțit E inima mea tristă, ce n-are mîngîiere. EMINESCU, O. I 6. DLRLC
    • 1.2. (Despre animalele care hibernează) Cuprins de somnul hibernal. DLRLC
      • format_quote Albinele stau toată iarna amorțite. DLRLC
    • 1.3. figurat Lipsit de vigoare, de energie, de vioiciune. DLRLC
      • format_quote S-ar putea deștepta... mii de idei energice și salubre, care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial A cîntat cam amorțit! CONTEMPORANUL, II 14. DLRLC
      • 1.3.1. Lipsit de intensitate. DLRLC
        • format_quote Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate. EMINESCU, O. I 136. DLRLC
etimologie:
  • vezi amorți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.