12 definiții pentru amorțire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMORȚIRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți.

AMORȚIRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți.

amorțire sf [At: BĂLCESCU, M. V. 580 / Pl: ~ri / V: (înv) amur~ / E: amorți] 1 Încremenire. 2 (Fig) Adormire. 3 (Fig) Oprire. 4 (Fig) Stingere. 5 Insensibilitate. 6 (Fig) Amuțire. 7-8 (Fig) Pierdere a vioiciunii (sau a puterii). 9 Hibernare. 10 (Fig) înghețare pe deasupra Si: amorțit1 (10). 11 (Fig) Atenuare. 12 (Fig) Încetare. 13 (Fig) Indiferență.

AMORȚIRE sf. 1 Faptul de a (se) amorți 2 Nesimțire, nemișcare: Neagra luncă de pe vale care zace ’n ~ (ALECS.).

AMORȚIRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți. 1. Stare trecătoare de insensibilitate, de nemișcare a trupului sau a unei părți a trupului; amorțeală. Amorțirea mîinii.Fig. Numai pîrîul, minat cu grăbire, în calea lui... mai însemna, în amorțirea universală, eterna mișcare a vieții în vinele adormite ale lucrurilor. HOGAȘ, M. N. 132. Totul zace-n neclintire, în adîncă amorțire. ALECSANDRI, P. A. 95. 2. Fig. Indiferență, inerție, inactivitate.

AMORȚIRE, amorțiri s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție.

amorțire f. 1. înțepenire; 2. fig. letargie.

amorțíre f. Acțiunea de a amorți. Starea celuĭ amorțit. Fig. Decadență: amorțirea literaturiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amorțire s. f., g.-d. art. amorțirii; pl. amorțiri

amorțire s. f., g.-d. art. amorțirii; pl. amorțiri

amorțire s. f., g.-d. art. amorțirii; pl. amorțiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: amorțire
amorțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amorțire
  • amorțirea
plural
  • amorțiri
  • amorțirile
genitiv-dativ singular
  • amorțiri
  • amorțirii
plural
  • amorțiri
  • amorțirilor
vocativ singular
plural
amurțire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amorțire, amorțirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a amorți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amorțeală antonime: dezmorțire
    • format_quote Amorțirea mâinii. DLRLC
    • format_quote figurat Numai pîrîul, mînat cu grăbire, în calea lui... mai însemna, în amorțirea universală, eterna mișcare a vieții în vinele adormite ale lucrurilor. HOGAȘ, M. N. 132. DLRLC
    • format_quote figurat Totul zace-n neclintire, în adîncă amorțire. ALECSANDRI, P. A. 95. DLRLC
etimologie:
  • vezi amorți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.