13 definiții pentru amestecătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + suf. -ătură.

AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + suf. -ătură.

amestecătúră sf [At: VARLAAM, C. 182 / Pl: ~ri / E: amesteca + -ătură] 1 Amestec. 2 (Prt) Confuzie. 3 (Înv) Complicație. 4 Încurcătură. 5 Zarvă. 6 Divergență. 7 Neînțelegere. 8 Neorânduială. 9 Încăierare. 10 Conflict. 11 Ingerință. 12 (Înv) Intrigă. 13 Clevetire. 14 (Ccr) Rezultat al amestecării (5) unor substanțe. 15 (Înv; d. metale) Aliaj. 16 Lume amestecată Vz amestecat2 (13).

AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării, tot format din elemente diferite puse la un loc; amestec. Spoindu-se... cu amestecătura aceasta de lacrimi, îi veni văzul. ISPIRESCU, L. 344. ♦ (În legătură cu abstracte) [Simțea] o nehotărîtă amestecătură de ură și de curiozitate, o dorință de a se apropia de fată, de a o cunoaște și a o povățui. D. ZAMFIRESCU, R. 170. 2. Totalitate întîmplătoare, dezordonată, lipsită de proporție, de unitate. Te simțeai bine în amestecătura de băieți și fete de pretutindeni. PAS, Z. I 295.

AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec. 2. Îngrămădire întîmplătoare de lucruri sau de ființe, tot lipsit de unitate. – Din amesteca + suf. -(ă)tură.

AMESTECĂTÚRĂ ~i f. Îngrămădire de lucruri sau de ființe în neorânduială. /a amesteca + suf. ~ătură

amestecătură f. amestec (în rău sau cu dispreț).

amestecătúră f., pl. ĭ. Lucru amestecat, amestec. Iron. Lume amestecată, societate neomogenă. Vechĭ. Învălmășeală. Neînțelegere, intrigă. Încurcătură.

mestecătu2 sf vz amestecătură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amestecătu s. f., g.-d. art. amestecăturii; pl. amestecături

amestecătu s. f., g.-d. art. amestecăturii; pl. amestecături

amestecătúră s. f., g.-d. art. amestecătúrii; pl. amestecătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMESTECĂTÚRĂ s. încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.)

AMESTECĂTU s. încîlceală, încîlcire, încîlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.)

Intrare: amestecătură
amestecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amestecătu
  • amestecătura
plural
  • amestecături
  • amestecăturile
genitiv-dativ singular
  • amestecături
  • amestecăturii
plural
  • amestecături
  • amestecăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amestecătu, amestecăturisubstantiv feminin

  • 1. Produs al amestecării; amestec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amestec
    • format_quote Spoindu-se... cu amestecătura aceasta de lacrimi, îi veni văzul. ISPIRESCU, L. 344. DLRLC
    • format_quote [Simțea] o nehotărîtă amestecătură de ură și de curiozitate, o dorință de a se apropia de fată, de a o cunoaște și a o povățui. D. ZAMFIRESCU, R. 170. DLRLC
  • 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amestec
    • format_quote Te simțeai bine în amestecătura de băieți și fete de pretutindeni. PAS, Z. I 295. DLRLC
etimologie:
  • Amesteca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.