17 definiții pentru amestecătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMESTECĂTURĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + suf. -ătură.

AMESTECĂTURĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + suf. -ătură.

amestecătu sf [At: VARLAAM, C. 182 / Pl: ~ri / E: amesteca + -ătură] 1 Amestec. 2 (Prt) Confuzie. 3 (Înv) Complicație. 4 Încurcătură. 5 Zarvă. 6 Divergență. 7 Neînțelegere. 8 Neorânduială. 9 Încăierare. 10 Conflict. 11 Ingerință. 12 (Înv) Intrigă. 13 Clevetire. 14 (Ccr) Rezultat al amestecării (5) unor substanțe. 15 (Înv; d. metale) Aliaj. 16 Lume amestecată Vz amestecat2 (13).

AMESTECĂTU (pl. -turi) sf. 1 Multe lucruri puse la un loc pentru a alcătui ceva nou 2 Îngrămădire de lucruri fără rost, confuziune 3 Lume de tot felul, de toate condițiile 4 Învălmășeală: jumătate de oaste fugise... și se făcuse ~ mare (M.-COST.) 5 Neînțelegere, dușmănie: era multă ~ între Leși, că nu-și putea alege craiu (NEC.) 6 Intrigă: s’au temut... de aceale amestecături ce-I amestecasă Vasilie-Vodă Ia Poartă (M.-COST.) 7 Faptul de a se amesteca într’o afacere, de a pretinde ceva, pretențiune: nimine... cu acea moșie treabă să n’aibă nici vre-o ~ (HASD.) 8 Încurcătură, situațiune turbure: socotind că între acele amestecături i se vor închina lui (GR.-UR.) 9 + 👉 REGULĂ [amesteca].

AMESTECĂTURĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării, tot format din elemente diferite puse la un loc; amestec. Spoindu-se... cu amestecătura aceasta de lacrimi, îi veni văzul. ISPIRESCU, L. 344. ♦ (În legătură cu abstracte) [Simțea] o nehotărîtă amestecătură de ură și de curiozitate, o dorință de a se apropia de fată, de a o cunoaște și a o povățui. D. ZAMFIRESCU, R. 170. 2. Totalitate întîmplătoare, dezordonată, lipsită de proporție, de unitate. Te simțeai bine în amestecătura de băieți și fete de pretutindeni. PAS, Z. I 295.

AMESTECĂTURĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec. 2. Îngrămădire întîmplătoare de lucruri sau de ființe, tot lipsit de unitate. – Din amesteca + suf. -(ă)tură.

AMESTECĂTURĂ ~i f. Îngrămădire de lucruri sau de ființe în neorânduială. /a amesteca + suf. ~ătură

amestecătură f. amestec (în rău sau cu dispreț).

amestecătúră f., pl. ĭ. Lucru amestecat, amestec. Iron. Lume amestecată, societate neomogenă. Vechĭ. Învălmășeală. Neînțelegere, intrigă. Încurcătură.

mestecătu2 sf vz amestecătură

AMESTECĂȚIȘ (pl. -ișuri) sn. Multe lucruri amestecate la un loc, belșug de lucruri: den ~ tău ai îmbogățit pre toți împărații pămîntului (BIBL.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amestecătu s. f., g.-d. art. amestecăturii; pl. amestecături

amestecătu s. f., g.-d. art. amestecăturii; pl. amestecături

amestecătu s. f., g.-d. art. amestecăturii; pl. amestecături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMESTECĂTU s. încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.)

AMESTECĂTU s. încîlceală, încîlcire, încîlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Mixtum compositum (lat. „Amestecătură”) – Formulă prin care se înțelege un amestec făcut la întîmplare, fără nici o socoteală. Deci o improvizație, o harababură. Obîrșia locuțiunii s-ar afla în borcanele primilor discipoli ai lui Esculap, care, în căutare de leacuri, combinau mereu cîte un mixtum compositum de licori și prafuri cu proprietăți vindecătoare. „Un șir de numere incoerent legate între ele, un « mixtum compositum » din mai multe spectacole...” (Cronică teatrală, „Scînteia” nr. 7057). ȘT.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MESTECĂTU2 s. f. v. amestecătură.

Intrare: amestecătură
amestecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amestecătu
  • amestecătura
plural
  • amestecături
  • amestecăturile
genitiv-dativ singular
  • amestecături
  • amestecăturii
plural
  • amestecături
  • amestecăturilor
vocativ singular
plural
mestecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mestecătură
  • mestecătura
plural
  • mestecături
  • mestecăturile
genitiv-dativ singular
  • mestecături
  • mestecăturii
plural
  • mestecături
  • mestecăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amestecătu, amestecăturisubstantiv feminin

  • 1. Produs al amestecării; amestec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amestec
    • format_quote Spoindu-se... cu amestecătura aceasta de lacrimi, îi veni văzul. ISPIRESCU, L. 344. DLRLC
    • format_quote [Simțea] o nehotărîtă amestecătură de ură și de curiozitate, o dorință de a se apropia de fată, de a o cunoaște și a o povățui. D. ZAMFIRESCU, R. 170. DLRLC
  • 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amestec
    • format_quote Te simțeai bine în amestecătura de băieți și fete de pretutindeni. PAS, Z. I 295. DLRLC
etimologie:
  • Amesteca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.