14 definiții pentru ambianță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMBIÁNȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material, social sau moral în care trăiește cineva sau în care se află ceva; climat (2). [Pr.: -bi-an-] – Din fr. ambiance.

AMBIÁNȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material, social sau moral în care trăiește cineva sau în care se află ceva; climat (2). [Pr.: -bi-an-] – Din fr. ambiance.

ambianță sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr ambiance] Mediu material, social sau moral în care trăiește cineva sau se află ceva Si: climat.

AMBIÁNȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material și social care înconjură pe cineva sau ceva, atmosferă în care trăiește cineva sau ceva. Ambianță culturală. ◊ Beethoven a trăit în ambianța ideilor generoase și marșurilor avîntate ale revoluției de la 1789 și... el însuși a fost un înflăcărat militant pentru triumful ideilor republicane. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 381, 4/2. – Pronunțat: -bi-an-.

AMBIÁNȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material și social care înconjură pe cineva sau ceva. [Pr.: -bi-an-] – Fr. ambiance.

AMBIÁNȚĂ s.f. Mediu, societate în mijlocul căreia se află cineva sau ceva. [< fr. ambiance].

AMBIÁNȚĂ s. f. mediu (natural sau cultural), anturaj, societate în care trăiește cineva. (< fr. ambiance)

AMBIÁNȚĂ ~e f. Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană; anturaj; climat; mediu; cadru. ~ culturală. [G.-D. ambianței; Sil. -bi-an-] /<fr. ambiance

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ambianță (desp. -bi-an-) s. f., g.-d. art. ambianței; pl. ambianțe

ambianță (-bi-an-) s. f., g.-d. art. ambianței; pl. ambianțe

ambiánță s. f. (sil. bi-an-), g.-d. art. ambiánței; pl. ambiánțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMBIANȚĂ s. anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (Trăiește într-o ~ nesănătoasă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AMBIANȚĂ AERONAUTICĂ mediul aerian și factorii săi care se manifestă în timpul zborului.

Intrare: ambianță
ambianță substantiv feminin
  • silabație: am-bi-an-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambianță
  • ambianța
plural
  • ambianțe
  • ambianțele
genitiv-dativ singular
  • ambianțe
  • ambianței
plural
  • ambianțe
  • ambianțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambianță, ambianțesubstantiv feminin

  • 1. Mediu material, social sau moral în care trăiește cineva sau în care se află ceva; climat. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ambianță culturală. DLRLC
    • format_quote Beethoven a trăit în ambianța ideilor generoase și marșurilor avîntate ale revoluției de la 1789 și... el însuși a fost un înflăcărat militant pentru triumful ideilor republicane. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 381, 4/2. DLRLC
    • diferențiere Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.