8 definiții pentru amanet (pl. -uri)

AMANÉT, amanete, s. n. Garanție depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări; bun care se depune drept garanție; gaj, zălog2. ♦ (Înv.) Ostatic. [Pl. și: amaneturi] – Din tc. emanet, ngr. amanáti.

amanét s. n., (obiecte) pl. amanéte / amanéturi

amanét sn [At: LET. III, 233/10 / Pl: ~uri, -e / E: tc amanet] 1 (Jur) Gaj. 2 (Îe) A pune ceva ~ A zălogi. 3 (Îe) A scoate un ~ A scoate un obiect lăsat în gaj. 4 (Pex) Ostatic. 5 (Reg; imp) Acaret.

AMANÉT s. gaj, garanție, (pop.) chezășie, zălog, (înv. și reg.) rămas, (înv.) otaj. (Lasă drept ~ un inel.)

amanét (-turi), s. n. – Garanție, cauțiune. – Mr. amînete, megl. amanet. Tc. amanet, emanet (Roesler 587; Șeineanu, II, 19; Lokotsch 66); cf. ngr. ἀμανέτι, alb., bg., sb. amanet.Der. amaneta, vb. (a pune ceva ca amanet).

amanet n. 1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet; 2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul ipotecă].

amanét și emanét n., pl. urĭ și e (turc. amanet și emanet, d. ar. emanet). Lucru lăsat cu garanție (zălog): și-a pus inelu amanet.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMANÉT s. gaj, garanție, (pop.) chezășie, zălóg, (înv. și reg.) rămás, (înv.) otáj. (Lasă drept ~ un inel.)

Intrare: amanet (pl. -uri)
amanet (pl. -uri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amanet amanetul
plural amaneturi amaneturile
genitiv-dativ singular amanet amanetului
plural amaneturi amaneturilor
vocativ singular
plural