7 definiții pentru amalgam (pl. -uri)

AMALGÁM, amalgame, s. n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. Fig. Amestec de elemente disparate; talmeș-balmeș. [Pl.: și amalgamuri] – Din fr. amalgame, lat. amalgama.

amalgám s. n., pl. amalgáme / amalgámuri

amalgám sn [At: HASDEU, I. C. I / Pl: -e, -uri / E: fr amalgame, lat amalgama] 1 (Chm) Aliaj de mercur cu alte metale. 2 (Fig) Amestec de elemente eterogene, disparate.

AMALGÁM s.n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. (Fig.) Amestecătură, talmeș-balmeș, adunătură de elemente eterogene, disparate, de lucruri sau de persoane nepotrivite unele cu altele. [Pl. -me, -muri. / < fr. amalgame, cf. lat. amalgama < gr. malagma – frământare].

AMALGÁM s. n. 1. aliaj de mercur cu alt metal. ◊ amestec metalic servind pentru obturarea cavității unui dinte 2. (fig.) amestec de elemente diverse. (< fr. amalgame, lat. amalgama)

amalgam n. 1. aliajul mercuriului cu alt metal; 2. fig. amestec bizar, de persoane sau de lucruri.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

amalgám s.n. 1. În limbile flexionare, caracteristică a mărcilor gramaticale de a exprima simultan mai multe unități de conținut. 2. În semantica generativă, operație rezultând din aplicarea regulilor de proiecție care constă în integrarea succesivă a sensurile formativelor lexicale pentru obținerea în final, a sensurilor propoziției.

Intrare: amalgam (pl. -uri)
amalgam (pl. -uri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amalgam amalgamul
plural amalgamuri amalgamurile
genitiv-dativ singular amalgam amalgamului
plural amalgamuri amalgamurilor
vocativ singular
plural