14 definiții pentru amăgeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMĂGEALĂ, amăgeli, s. f. Amăgire. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. -eală.

AMĂGEALĂ, amăgeli, s. f. Amăgire. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. -eală.

amăgea sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 436/13 / Pl: ~gele, ~geli / E: amăgi + -eală] 1 (Mpl) Amăgire. 2 (Fig) Obiect dat cuiva cu scopul de a-l amăgi, de a-l abate de la altă preocupare.

AMĂGEA (pl. -geli, -gele) sf. Înșelăciune prin vicleșug, prin ademeneli, prin făgăduințe: cu amăgele se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste (CRG.) [amăgi].

AMĂGEALĂ, amăgeli și amăgele, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Amăgire, viclenie, minciună. Într-una din zile... scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul... și cînd deodată numai iacă vedem în prund cîțiva oameni claie peste grămadă și unul din ei mugind puternic... Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul... Așa cu amăgele se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste. CREANGĂ, A. 8. Preocupare măruntă, naivă (cu care se amăgește cineva). Dar vremea trecea cu amăgele și eu creșteam pe nesimțite, și tot alte gînduri îmi zburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet. CREANGĂ, A. 35. 2. (Rar) Mijloc de a amăgi pe cineva, momeală. V. nadă. Onofrei Cos... aruncă amăgeală cîinilor, să nu-l latre. STANCU, D. 294.

AMĂGEALĂ, amăgeli, s. f. Amăgire, viclenie, minciună. ♦ Preocupare măruntă, naivă. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Din amăgi + suf. -eală

AMĂGEALĂ ~eli f. Mijloc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; escrocherie. ◊ A umbal cu ~eli a umbla cu înșelăciuni; a avea obișnuința de a amăgi. [G.-D. amăgelii] /a amăgi + suf. ~eală

amăgeală f. 1. amăgire trecătoare; 2. pl. nimicuri: vremea trecea cu amăgele CR.

amăgeálă f., pl. elĭ. Vechĭ saŭ rar. Amăgire. Pl. vechĭ (azĭ fam.) amăgele: l-a prins cu amăgele.

AMĂGITU (pl. -turi) sf. = AMĂGEA: puține călugărițe să fac de bunăvoia lor, mai multe să fac cu de-a sila și cu amăgituri (PRV. LP.) [amăgi].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amăgea s. f., g.-d. art. amăgelii; pl. amăgeli

amăgea s. f., g.-d. art. amăgelii; pl. amăgeli

amăgea s. f., g.-d. art. amăgelii; pl. amăgeli

Intrare: amăgeală
amăgeală1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgea
  • amăgeala
plural
  • amăgeli
  • amăgelile
genitiv-dativ singular
  • amăgeli
  • amăgelii
plural
  • amăgeli
  • amăgelilor
vocativ singular
plural
amăgeală2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgea
  • amăgeala
plural
  • amăgele
  • amăgelele
genitiv-dativ singular
  • amăgele
  • amăgelei
plural
  • amăgele
  • amăgelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amăgea, amăgelisubstantiv feminin

  • 1. Amăgire, escrocherie, minciună, viclenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-una din zile... scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul... și cînd deodată numai iacă vedem în prund cîțiva oameni claie peste grămadă și unul din ei mugind puternic... Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul... Așa cu amăgele se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste. CREANGĂ, A. 8. DLRLC
    • 1.1. Preocupare măruntă, naivă (cu care se amăgește cineva). DLRLC
      • format_quote Dar vremea trecea cu amăgele și eu creșteam pe nesimțite, și tot alte gînduri îmi zburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet. CREANGĂ, A. 35. DLRLC
  • 2. rar Mijloc de a amăgi pe cineva. DLRLC
    sinonime: momeală
    • format_quote Onofrei Cos... aruncă amăgeală cîinilor, să nu-l latre. STANCU, D. 294. DLRLC
etimologie:
  • Amăgi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.