AMÂNAT², -Ă, amânați, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. Adv. (Înv. și reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.

amânat², ~ă [At: COD. VOR. 86/13 / Pl: ~ați, ~e / E: amâna] 1 a (Înv) Întârziat Cf amâna (1). 2 av (Ban) Târziu.

AMÂNAT², -Ă, amânați, -te, adj., adv. 1. Adj. Care a fost sau va fi îndeplinit la un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. Adv. (înv. și reg.) Târziu, după mult timp. – V. amâna.

amânat adv. târziu: îi punea masa cât de amânat PANN.

AMÎNAT I. adj. 1 p. AMÎNA ¶ 2 Zăbavnic, tîrzielnic. II. adv. Olten. Tr. -Carp. †Tîrziu. III. sbst. Faptul de a amîna.

AMÎNAT adv. (Învechit și popular) Tîrziu. Îi punea masa cît de amînat. PANN, P. V. II 64. Vine sara amînat. HODOȘ, P.P. 152.

AMÎNAT adv. (Înv. și reg.) Tîrziu. Vine sara amînat (HODOȘ). – V. amîna.

amînat, -ă adj. Lăsat să se facă altă dată. Eŭf. Candidat amînat la un examin, candidat respins (căzut). Adv. Olt. Tîrziŭ: venise cam amînat (N. Pl. Ceaur, 51).