ALVIȚĂ s. f. Produs alimentar zaharos, obținut din caramel, miere, nuci, migdale, esențe aromate și amidon sau albuș de ou. [Var.: halviță s. f.] – [H]alva + suf. -iță.

alviță sf [At: GHICA, S. 676 / V: (rar) h~ / Pl: ~țe / E: (h)alva + -iță] 1 Produs zaharos, fabricat din nuci, zahăr sau miere și amidon sau albuș de ou. 2 (Îcr) Baterea ~ei Joc de copii, obicei popular practicat în seara zilei de Lăsatul Secului de Paști.

ALVIȚĂ (pl. -ițe) sf. 1 🍽 Amestec dulce, în formă de aluat, făcut din nuci, zahăr ori miere și scrobeală (cînd nu e zi de post, se pune albuș de ouă, în loc de scrobeală): mă uitam cu mîndrie la cei ce umblau pe jos strigînd „aIviță” (GN.) ¶ 2 A bate alvița, a sărbători lăsatul de sec al Paștilor printr’un obiceiu la care iau parte copiii și care consistă în aceea că se leagă de o ață, prinsă în tavan, o bucată de alviță din care copiii smulg cu gura [halva].

ALVIȚĂ s. f. Produs alimentar zaharos, fabricat din caramel, miere, nuci, migdale, esențe aromate și amidon sau albuș de ou. [Var.: halviță s. f.] – [H]alva + suf. -iță.

ALVIȚĂ, (rar) alvițe, s. f. Produs zaharos fabricat din zahăr, miere, nuci și amidon sau albuș de ou. Alvițele, halvalele și toate prăjiturile [erau] înecate în zeama de zahăr. DUMITRIU, N. 266. Ce e drept, alvița era cam sfărîmată, cam negricioasă și nu prea se vedea să aibă mieji de nucă. DELAVRANCEA, T. 147. ◊ (Regional) Baterea alviței = distracție tradițională cu ocazia lăsatei secului, cînd copiii încearcă să prindă cu gura o bucată de alviță legată de o sfoară care atîrnă din tavan. – Variantă: halviță (GHICA, S. 676) s. f.

ALVIȚĂ s. f. Produs zaharos fabricat din zahăr, miere, nuci și amidon sau albuș de ou. [Var.: halviță s. f.] – Din [h]alva + suf. -iță.

ALVIȚĂ f. Produs de cofetărie, fabricat din zahăr, miere, nuci și amidon sau albuș de ou. /halva + suf. ~iță

alviță f. V. halviță.

alvíță și (maĭ rar) ha- f., pl. e (dim. d. halva). Un fel de halva maĭ compactă, albă, făcută din scrobeală orĭ făină, mĭere saŭ zahăr și une-orĭ și cu nucĭ. Munt. A bate alvița, a mușca dintr’o bucată de alviță atîrnată c’o sfoară de tavan, cum obișnuĭește vulgu la lăsata seculuĭ de Paște.

halviță sf vz alviță

halviță f. 1. amestec de nuci, scrobeală albă și zahăr; 2. joc copilăresc la lăsatul secului de brânză. [Halvița nu e decât o halva de nuci].

halvíță, V. alviță.

alviță s. f., g.-d. art. alviței; (porții; sorturi) pl. alvițe

alviță s. f., g.-d. art. alviței; (sorturi, porții) pl. alvițe

alviță s. f., g.-d. art. alviței

alviță

alviță, -țe.

alviță s. f. sg. profit, cîștig

a bate halvița expr. (pop.) 1. a fi nemâncat. 2. a mânca rar.