12 definiții pentru alunele


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alunéle sfp [At: DEX2 / E: alună + -ea] 1-3 (Bot) Plantă erbacee cu flori albe, cu tubercule și frunze comestibile (Carum bulbocastanum) 4 (Bot) Baraboi (Chaerophyllum bulbosum). 5 (Bot) Coada-șoricelului (Achilea millefollium). 6 (Reg) Pistrui.

ALUNÉLE s. f. pl. I. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-șoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Alună + suf. -ea.

ALUNELE S. f. pl. I. 1. Plantă erbacee cu flori albe și fructe lunguiețe, care crește mai ales în pămînt argilos și calcaros și ale cărei tubercule, conținînd substanțe nutritive, se întrebuințează în bucătărie (Bunium bulbocastanum ). 2. (Transilv.) Baraboi. 3. (Ban.) Coada-șoricelului. II. (Transilv.) Pistrui.

ALUNÉLE s. f. pl. I. 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. (Bot.) Baraboi (1). 3. (Bot.) Coada-șoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Din alună + suf. -ea.

alunèle f. pl. 1. mici semne pe corp și mai ales pe obraz; 2. plantă numită și mândănac, al cărei rod are un gust aproape ca al castanei și din foile căreia se face salată (Bunium bulbocastanum); 3. Tr. V. barlaboi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alunéle (plante) s. f. pl., art. alunélele

alunéle (plantă) s. f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALUNÉLE s. pl. (BOT.; Carum bulbocastanum) (reg.) mândălac.

ALUNÉLE s. pl. v. baraboi, coada-șoricelului.

ALUNELE s. pl. (BOT.; Carum bulbocastanum) (reg.) mîndălac.

alunele s. pl. v. BARABOI. COADA-ȘORICELULUI.

Intrare: alunele
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • alunele
  • alunelele
genitiv-dativ singular
plural
  • alunele
  • alunelelor
vocativ singular
plural