6 definiții pentru altoi (pl. -uri)

ALTÓI1, altoaie, s. n. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – Din magh. oltvány.

ALTÓI1, altoaie, s. n. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – Din magh. oltvány.

ALTÓI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – (1) Postverbal al lui altoi, (2) magh. oltvány.

altói1 [At: PRAV. MOLD. 15/1 /V: -tui1, ol-, ul-, (reg) altoán (Ban) oltón, oltoán, oltán, ultoán, hultoán, hultuán sn (css) altoánă, ultoánă, hultoánă, hultuoánă, hultuána sf / Pl: ~toaie, -uri, -toi / E: mg oltovany, oltvany] 1 sn (Hor) Altoire. 2 sm (Med; iuz) Vaccin. 3 sn (Hor) Planta altoită, după ce s-a prins și a crescut. 4 sn Pepinieră de altoaie. 5 sn Mlădiță cu care se altoiește.

altoiu n. 1. mlădiță ce se înfige sau se prinde în ramura unui alt arbore spre a-l perfecționa; 2. vaccin.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

altoi1, altoiuri s. n. proxenet

Intrare: altoi (pl. -uri)
altoi (pl. -uri)
substantiv neutru (N67) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoi altoiul
plural altoiuri altoiurile
genitiv-dativ singular altoi altoiului
plural altoiuri altoiurilor
vocativ singular
plural