alineat sn [At: MAIORESCU, D. II, 181 / P: a-li-ne-at / Pl: ~e / V: ~niat / E: fr alinéa] 1 Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii. 2 Fragment de text care începe cu un alineat (1). 3 Pasaj în articolele de legi.

*ALINEAT (pl. -ate) sn. 1 📰 Începutul unui nou rînd, în scris sau într’o carte, pus ceva mai înăuntru, pentru ca să se deosebească de celelalte; (în graiul tipografilor) „stare” ¶ 2 Întreg pasagiul unui manuscris sau unei cărți socotit de la un rînd de felul acesta pînă la un alt rînd așezat de asemenea ceva mai înăuntru [fr. alinéa].

ALINEAT, alineate, s. n. Rînd într-un text scris, care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articole de legi. – Pronunțat: -ne-at. – Variantă: aliniat s. n.

ALINEAT, alineate, s. n. Rînd într-un text care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniat s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEAT s.n. Rînd într-un text care începe mai dinăuntru decît celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rînduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt].

ALINEAT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea)

ALINEAT ~e n. 1) Rând dintr-un text care începe mai la dreapta decât celelalte. 2) Fragment de text cuprins între două rânduri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinéa

alineat n. 1. linie nouă, unde prima vorbă e puțin intrată; 2. pasaj cuprins între două alineate.

*alineát n., pl. e (fr. alinéa, d. lat. a linea, de la linie). Rînd al căruĭ prim cuvînt e maĭ în ăuntru pagineĭ. Locu dintre doŭă rîndurĭ ca acestea.

alinea^[1] sf vz alineat

aliniat¹ sns [At: DA / E: alinia] Aliniere.

aliniat² sn vz alineat

ALINIAT s. n. v. alineat.

ALINIAT s.n. v. alineat.

alineat (desp. -ne-at) s. n., pl. alineate; abr. al./alin.

alineat (-ne-at) s. n., pl. alineate; abr. al./alin.

alineat s. n. (sil. -ne-at), pl. alineate

alineat (e-a), pl. alineate

alineat, -te.

ALINEAT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)

ALINEAT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)

alineat (alineate), s. n. – Paragraf. – Var. aliniat. Fr. alinéat, cu -t analogic. Var. se explică prin confuzia cu vb. alinia.

ALINEAT 1. Rând distanțat la dreapta (mai rar la stânga) față de celelalte rânduri într-un text, pentru a marca trecerea la altă idee. Rândul care precedă un alineat rămâne incomplet în partea lui finală, dacă fraza se încheie înainte de capătul rândului. 2. Diviziune a textului cuprinsă între două alineate (vezi 1); 3. Procedeu de punctuație* marcând prin alineat (vezi 1) trecerea la altă idee într-un text scris. Corespunde în vorbire unei pauze mai lungi decât cea notată prin punct*. C.S.