11 definiții pentru alcătuitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alcătuitor, ~oare [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 333/29 / V: (îrg) ~iu, ~oare a / P: ~tu-i~ / Pl: ~i / E: alcătui1 + -tor] 1 a Care intră în compoziția unui lucru Si: constitutiv. 2 smf Persoană care alcătuiește1 (1-5) ceva.

ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. [Pr: -tu-i-] – Alcătui1 + suf. -tor.

ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. [Pr.: -tu-i-] – Alcătui1 + suf. -tor.

ALCĂTUITÓR1, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj. Care intră în compoziția, în structura unui anumit lucru; constitutiv. Elementele alcătuitoare.

ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. – Din alcătui1 + suf. -(i)tor.

ALCĂTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care intră în componența unui lucru; care face parte din ceva. Elemente ~oare. /a alcătui + suf. ~itor

alcătuitor a. care alcătuește, constitutiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alcătuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. alcătuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. alcătuitoáre

alcătuitór adj. m., s. m., pl. alcătuitóri; f. sg. și pl. alcătuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALCĂTUITÓR adj. v. component.

ALCĂTUITOR adj. component, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Element ~.)

Intrare: alcătuitor (adj.)
alcătuitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcătuitor
  • alcătuitorul
  • alcătuitoru‑
  • alcătuitoare
  • alcătuitoarea
plural
  • alcătuitori
  • alcătuitorii
  • alcătuitoare
  • alcătuitoarele
genitiv-dativ singular
  • alcătuitor
  • alcătuitorului
  • alcătuitoare
  • alcătuitoarei
plural
  • alcătuitori
  • alcătuitorilor
  • alcătuitoare
  • alcătuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alcătuitor (adj.)

etimologie:

  • Alcătui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98