opțiuni
  • info

14 definiții pentru alburiu (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBURIU, -IE, alburii, adj., s. n. 1. Adj. De culoare albicioasă. 2. S. n. Culoare alburie (1). – Alboare + suf. -iu.

alburiu, ~ie a [At: ODOBESCU, S. III, 184 / Pl: ~ii / E: alboare + -iu] 1 Albicios. 2 (D. culori) Deschis. 3 (D. culori) Șters2.

ALBURIU adj. Ce bate în alb: în juru-i se desface un rotocol de lumină alburie (VLAH.) [alboare].

ALBURIU, -IE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Alboare + suf. -iu.

ALBURIU, -IE, alburii, adj. 1. Albicios. Din nori alburii Iarna rînjește cu dinți de zăpadă. BENIUC, V. 76. Deasupra piscurilor se ivește o lumină alburie. BOGZA, C. O. 268. Pe bolta alburie o stea nu se arată. EMINESCU, O. I 114. 2. (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. Verdele mohorît al pădurilor se îngîna într-o armonie caldă cu albastrul alburiu. REBREANU, P. S. 255. ♦ (Despre ochi) De culoare albastră sau verde spălăcită. Acela cu niște ochi alburii se tot uita ce fac jandarii. CAMILAR, N. II 148. Spinul își întoarse către femeie nasul ascuțit și ochii alburii. SADOVEANU, N. F. 101.

ALBURIU, -IE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Din alboare + suf. -iu.

alburiu a. 1. albicios: pe bolta alburie o stea nu s’arată EM; 2. se zice de porumbul alb și mare în bob. [V. alboare].

alburíŭ, -íe adj. Albicĭos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alburiu1 adj. m., f. alburie; pl. m. și f. alburii

alburiu1 adj. m., f. alburie; pl. m. și f. alburii

alburiu adj. m., f. alburie; pl. m. și f. alburii

alburiu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBURIU adj. v. albicios.

alburiu adj. v. ALBICIOS.

Intrare: alburiu (adj.)
alburiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alburiu
  • alburiul
  • alburiu‑
  • alburie
  • alburia
plural
  • alburii
  • alburiii
  • alburii
  • alburiile
genitiv-dativ singular
  • alburiu
  • alburiului
  • alburii
  • alburiei
plural
  • alburii
  • alburiilor
  • alburii
  • alburiilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alburiu, alburieadjectiv

  • 1. De culoare albicioasă. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: albicios
    • format_quote Din nori alburii Iarna rînjește cu dinți de zăpadă. BENIUC, V. 76. DLRLC
    • format_quote Deasupra piscurilor se ivește o lumină alburie. BOGZA, C. O. 268. DLRLC
    • format_quote Pe bolta alburie o stea nu se arată. EMINESCU, O. I 114. DLRLC
    • 1.1. Despre culori: deschis, spălăcit, șters. MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: deschis spălăcit șters
      • format_quote Verdele mohorît al pădurilor se îngîna într-o armonie caldă cu albastrul alburiu. REBREANU, P. S. 255. DLRLC
    • 1.2. (Despre ochi) De culoare albastră sau verde spălăcită. DLRLC
      • format_quote Acela cu niște ochi alburii se tot uita ce fac jandarii. CAMILAR, N. II 148. DLRLC
      • format_quote Spînul își întoarse către femeie nasul ascuțit și ochii alburii. SADOVEANU, N. F. 101. DLRLC
etimologie:
  • Alboare + sufix -iu. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.