9 definiții pentru albiuță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uță.

ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uță.

albiuță sf [At: CREANGĂ, A. 20 / V: (reg) ăl~[1] / P: -bi-u- / E: albie1 + -uță] 1-2 (Șhp) Albie1 (1) (cam) mică Si: albioară (1-2).

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie (1); albioară. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă, în albiuță. CREANGĂ, O. A. 43. – Pronunțat: -bi-u-.

ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albiuță (desp. -bi-u-) s. f., g.-d. art. albiuței; pl. albiuțe

albiuță (-bi-u-) s. f., g.-d. art. albiuței; pl. albiuțe

albiúță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. albiúței, pl. albiúțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBIUȚĂ s. albioară, copăiță, covățică, (pop.) covățea. (~ de frămîntat aluatul.)

Intrare: albiuță
albiuță substantiv feminin
  • silabație: al-bi-u-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albiuță
  • albiuța
plural
  • albiuțe
  • albiuțele
genitiv-dativ singular
  • albiuțe
  • albiuței
plural
  • albiuțe
  • albiuțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albiuță, albiuțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui albie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă, în albiuță. CREANGĂ, O. A. 43. DLRLC
etimologie:
  • Albie + sufix -uță. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.