13 definiții pentru albanez (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Albaniei; arbănaș. 2. Adj. Care aparține Albaniei sau albanezilor (1), privitor la Albania sau la albanezi; arvanit. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. – Din fr. albanais, it. albanese.

albanez, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr albanais] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Albaniei. 3-4 a Care aparține (Albaniei sau) albanezilor. 5-6 smf, a (Persoană) care este originară din Albania. 7-8 a Privitor la Albania sau la albanezi. 9-10 a Caracteristic (Albaniei sau) albanezilor. 11 sf Limba albaneză. 12 sf (Iuz) Paznic Cf arnăut.

ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei. 2. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei; arvanit. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. – Din fr. albanais, it. albanese.

ALBANÉZ2, -Ă, albanezi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Populare Albania.

ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei. – Fr. albanais (it. albanese).

ALBANÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Albania. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania. (< fr. albanis, it. albanese)

ALBANÉZ2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei sau este originară din Albania. /<fr. Albanais, it. albanese

Albanezi m. pl. popor de neam trac, numiți de ei înșiși Skipetari, de Greci Arvaniți și de Turci Arnăuți sunt în număr de aproape 2 mil., împărțiți în două ramuri: TOSKI la S. și GHEGI la N.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albanéz adj. m., s. m., pl. albanézi; adj. f., s. f. albanéză, pl. albanéze

albanéz s. m., adj. m., pl. albanézi; f. sg. albanéză, g.-d. art. albanézei, pl. albanéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBANÉZ s., adj. 1. schipetar, (înv.) arbănaș, arnăut, arvanit. 2. adj. (înv.) arnăuțesc, arvanit.

ALBANEZ s., adj. 1. s. schipetar, (înv.) arbănaș, arnăut, arvanit. 2. adj. (înv.) arnăuțesc, arvanit.

Intrare: albanez (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albanez
  • albanezul
  • albanezu‑
plural
  • albanezi
  • albanezii
genitiv-dativ singular
  • albanez
  • albanezului
plural
  • albanezi
  • albanezilor
vocativ singular
  • albanezule
  • albaneze
plural
  • albanezilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albanez, -ă (persoană) albanez albaneză

  • 1. Persoană care face parte din populația Albaniei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: arbănaș

etimologie: