4 definiții pentru alaturea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aláturea, V. alăturĭ.

ALĂTURI, ALĂTURE(A), ALATURE(A) adv. 1 Lîngă cineva sau ceva, în spec. pe același rînd, în aceeași linie: șade ~; mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stînga celei bătrînești (CRG.); loc. adv.: pe ~, de ~, strecoară-te pe ~; casele de ~; rude de ~, frații, unchii, nepoții, verii, etc., spre deosebire de rudele în linie directă, cum sînt părinții, moșii, strămoșii, copiii, nepoții, strănepoții, etc. 2 Unul lîngă altul; laolaltă, împreună: oamenii cu cari am trăit ~ 3 ~ de, loc. prep., lîngă: au început să zidească ~ de casele noastre 4 ~ cu, loc. prep., în rînd cu, (pe) lîngă; față de, în comparație cu: glonțul trecu ~ cu capul tînărului (NEGR.); tu cu optzeci de mii de fălci de moșie și el un ghiorlan, și uite ce gură face ~ cu mine! (I. -GH.); în spec. cu înțeles pejorativ: a merge ~ cu adevărul sau cu dreptatea, a merge pe căi piezișe, a se abate de la adevăr, etc.: epistolele mele niciodată nu le vor putea găsi ~ cu adevărul (I.-GH.); 👉 DRUM1 [a3 + lature].

alăturĭ (vest) și alăturea (est) adv. (d. lature). Lîngă: alăturea de noĭ, cu noĭ; alăturea cu casa, de casă. Fig. Afară din: alăturea de adevăr, cu adevăru. Pe alăturea, pe lîngă: mergea pe alăturea de mine, locuĭește pe alăturea de noĭ.Vechĭ alaturea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: alaturea
alaturea adverb
adverb (I8)
  • alaturea