14 definiții pentru ala ală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ála, áia prn vz ăl corectată

ÁLA, alae, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). [Pl. pr.: ale.Var.: álă s. f.] – Din lat. ala.

a1 sf [At: JAHRESBER. III, 313 / V: h~ / Pl: nct / E: srb ala, hala] Balaur.

álă2 sf [At: DEX2 / Pl: ale / E: lat ala] Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare).

ÁLĂ s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.

ÁLĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.

ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].

ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)

ală f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)

!ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)

álă (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. álei; pl. ále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

álă (ále), s. f. – Monstru care dezlănțuie furtunile, în credința pop.Var. hală. Bg. sb., (h)ala.

Intrare: ala
ala
cuvânt din altă limbă (I4)
  • ala
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • ala
plural
  • ale
  • alele
genitiv-dativ singular
  • ale
  • alei
plural
  • ale
  • alelor
vocativ singular
plural