14 definiții pentru ajutora ajutori ajutura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ajutora [At: BIBLIA (1688) 2962 / V: (reg) agiu~[1] / Pzi: ~rez, ajutor / E: ajutor] 1-2 vtr A (se) ajuta (1-2) pe cineva din punct de vedere (moral sau) material Si: (iuz) ajutori (1-2) 3 vr A se folosi.

  1. Varianta agiutora nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. (De obicei iterativ) A ajuta, a sprijini (mai ales din punct de vedere material), a procura cuiva mijloacele necesare pentru a ieși dintr-o dificultate. Ajutorez pe un elev.Refl. (Rar) [Traducătorul] să cuteze a se apuca de lucru, ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete. ODOBESCU, S. II 364. ◊ Refl. reciproc. Umbla vorba că [țăranii] s-ar putea ajutora alcătuind o obște. GALAN, Z. R. 34. – Variantă: ajuturá (SBIERA, P. 60) vb. I.

ajutorà v. a da ajutor, a veni într’ajutor.

ajutori vt [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: ajutora css] (Iuz) 1-2 A ajutora (1-2). 3 A folosi.

AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.

AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora.

ajutoréz și (vechĭ) -résc v. tr. (d. ajutor). Rar. Ajut. Protejez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză

ajutorá vb., ind. prez. 1 sg. ajutoréz, 3 sg. și pl. ajutoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AJUTORA vb. a (se) ajuta, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.)

Intrare: ajutora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajutora
  • ajutorare
  • ajutorat
  • ajutoratu‑
  • ajutorând
  • ajutorându‑
singular plural
  • ajutorea
  • ajutorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajutorez
(să)
  • ajutorez
  • ajutoram
  • ajutorai
  • ajutorasem
a II-a (tu)
  • ajutorezi
(să)
  • ajutorezi
  • ajutorai
  • ajutorași
  • ajutoraseși
a III-a (el, ea)
  • ajutorea
(să)
  • ajutoreze
  • ajutora
  • ajutoră
  • ajutorase
plural I (noi)
  • ajutorăm
(să)
  • ajutorăm
  • ajutoram
  • ajutorarăm
  • ajutoraserăm
  • ajutorasem
a II-a (voi)
  • ajutorați
(să)
  • ajutorați
  • ajutorați
  • ajutorarăți
  • ajutoraserăți
  • ajutoraseți
a III-a (ei, ele)
  • ajutorea
(să)
  • ajutoreze
  • ajutorau
  • ajutora
  • ajutoraseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajutori
  • ajutorire
  • ajutorit
  • ajutoritu‑
  • ajutorind
  • ajutorindu‑
singular plural
  • ajutorește
  • ajutoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajutoresc
(să)
  • ajutoresc
  • ajutoream
  • ajutorii
  • ajutorisem
a II-a (tu)
  • ajutorești
(să)
  • ajutorești
  • ajutoreai
  • ajutoriși
  • ajutoriseși
a III-a (el, ea)
  • ajutorește
(să)
  • ajutorească
  • ajutorea
  • ajutori
  • ajutorise
plural I (noi)
  • ajutorim
(să)
  • ajutorim
  • ajutoream
  • ajutorirăm
  • ajutoriserăm
  • ajutorisem
a II-a (voi)
  • ajutoriți
(să)
  • ajutoriți
  • ajutoreați
  • ajutorirăți
  • ajutoriserăți
  • ajutoriseți
a III-a (ei, ele)
  • ajutoresc
(să)
  • ajutorească
  • ajutoreau
  • ajutori
  • ajutoriseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajutura
  • ajuturare
  • ajuturat
  • ajuturatu‑
  • ajuturând
  • ajuturându‑
singular plural
  • ajuturea
  • ajuturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajuturez
(să)
  • ajuturez
  • ajuturam
  • ajuturai
  • ajuturasem
a II-a (tu)
  • ajuturezi
(să)
  • ajuturezi
  • ajuturai
  • ajuturași
  • ajuturaseși
a III-a (el, ea)
  • ajuturea
(să)
  • ajutureze
  • ajutura
  • ajutură
  • ajuturase
plural I (noi)
  • ajuturăm
(să)
  • ajuturăm
  • ajuturam
  • ajuturarăm
  • ajuturaserăm
  • ajuturasem
a II-a (voi)
  • ajuturați
(să)
  • ajuturați
  • ajuturați
  • ajuturarăți
  • ajuturaserăți
  • ajuturaseți
a III-a (ei, ele)
  • ajuturea
(să)
  • ajutureze
  • ajuturau
  • ajutura
  • ajuturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ajutora ajutori ajutura

  • 1. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ajuta sprijini 3 exemple
    exemple
    • Ajutorez pe un elev.
      surse: DLRLC
    • rar [Traducătorul] să cuteze a se apuca de lucru, ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete. ODOBESCU, S. II 364.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Umbla vorba că [țăranii] s-ar putea ajutora alcătuind o obște. GALAN, Z. R. 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ajutor
    surse: DEX '09 DEX '98