2 definiții pentru aian (pl. aieni)

aián (aiéni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a‘jân „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια.

aian m. primarul unui oraș turcesc: ținuturile turcești de lângă Dunăre erau administrate de către un aian. [Turc. AYAN, lit. ochii, adică priveghetorii Statului].

Intrare: aian (pl. aieni)
aian (pl. aieni)
substantiv masculin (M23) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aian aianul
plural aieni aienii
genitiv-dativ singular aian aianului
plural aieni aienilor
vocativ singular
plural