O definiție pentru aia (verb)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AIA vb. (Ban.) A pune usturoi în bucate. Ajjĕdz. Allio condio. AC, 326. Etimologie: ai + suf. -a. Vezi și ai, ait, aiuș.

Intrare: aia (verb)
  • silabație: a-ia
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aia
  • aiere
  • aiat
  • aiatu‑
  • aind
  • aindu‑
singular plural
  • aiază
  • aiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiez
(să)
  • aiez
  • aiam
  • aiai
  • aiasem
a II-a (tu)
  • aiezi
(să)
  • aiezi
  • aiai
  • aiași
  • aiaseși
a III-a (el, ea)
  • aiază
(să)
  • aieze
  • aia
  • aie
  • aiase
plural I (noi)
  • aiem
(să)
  • aiem
  • aiam
  • aiarăm
  • aiaserăm
  • aiasem
a II-a (voi)
  • aiați
(să)
  • aiați
  • aiați
  • aiarăți
  • aiaserăți
  • aiaseți
a III-a (ei, ele)
  • aiază
(să)
  • aieze
  • aiau
  • aiară
  • aiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)