agregație sf [At: PONI, CH. 10 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr aggregation, lat aggregatio] 1-2 (Chm) Agregare (1-2). 3 (Iuz) Primire într-o societate (sau companie). 4 (Iuz) Titlul de agregat la o universitate. 5 (Iuz) Funcția de agregat la o universitate.

AGREGAȚIE¹ s. f. Agregare. Puterea care atrage moleculele unui corp se numește putere de agregație sau coeziune. * Material de agregație = material mineral fărîmițat mărunt, care se așterne peste macadamul bătătorit pentru a umple golurile dintre pietrele acestuia. – Pronunțat: -ți-e.

AGREGAȚIE² s. f. (În vechea organizare a învățămîntului universitar) Calitatea de profesor agregat. Examen de agregație.

AGREGAȚIE s. f. Agregare. – Fr. agrégation (lat. lit. aggregatio, -onis).

AGREGAȚIE s.f. (Rar) Agregare. [Var. agregațiune s.f. / cf. fr. agrégation, lat. aggregatio].

AGREGAȚIE s. f. 1. agregare. 2. (în unele țări) concurs pentru postul de profesor agregat. (< fr. agrégation, lat. aggregatio)

*agregațíe f. (d. agregat). Fam. Calitatea de agregat, Catedra de agregat.

agregațiune sf vz agregație

*AGREGAȚIUNE, *AGREGAȚIE sf. 1 🔬 Unirea strînsă a unor părticele, a unor molecule, așa încît să formeze un singur tot ¶ 2 🖋 Gradul de agregat universitar [fr. < lat.].

AGREGAȚIUNE s.f. v. agregație.

agregați(un)e f. 1. admiterea la titlul de agregat; 2. Fiz. împreunarea părților unui tot.

*agregațiúne f. (lat. aggregátio, -ónis. V. congregațiune). Admiterea într’un corp. Gradu de agregat. Fiz. Agregare, lipirea maĭ multor părțĭ la un loc. – Și -áție.

agregație (desp. a-gre-, -ți-e) s. f., art. agregația (desp. -ți-a), g.-d. agregații, art. agregației

agregație (a-gre-, -ți-e) s. f., art. agregația (-ți-a), g.-d. agregații, art. agregației

agregație s. f. (sil. -gre-, -ți-e), art. agregația (sil. -ți-a), g.-d. art. agregației; pl. agregații

agregație