2 definiții pentru afurca (1 afurchez)

AFURCÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afúrc și -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher].

AFURCÁ vb. tr. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore. (< it. afforcare)

Intrare: afurca (1 afurchez)
afurca (1 afurchez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afurca afurcare afurcat afurcând singular plural
afurchea afurcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afurchez (să) afurchez afurcam afurcai afurcasem
a II-a (tu) afurchezi (să) afurchezi afurcai afurcași afurcaseși
a III-a (el, ea) afurchea (să) afurcheze afurca afurcă afurcase
plural I (noi) afurcăm (să) afurcăm afurcam afurcarăm afurcaserăm, afurcasem*
a II-a (voi) afurcați (să) afurcați afurcați afurcarăți afurcaserăți, afurcaseți*
a III-a (ei, ele) afurchea (să) afurcheze afurcau afurca afurcaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)