7 definiții pentru afonă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFON, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone.

AFON, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone.

afon, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aphone] 1-4 smf, a (Persoană) care suferă de afonie (1-2). 5-6 smf, a (Persoană) care nu are voce sau simț muzical. 7-8 smf, a (Persoană) care cântă fals. 9-10 sf, a (Lin) (Consoană) care se articulează fără vibrarea coardelor vocale.

*AFON, *AFONIC adj. Fără glas, lipsit de glas [fr.].

AFON, -Ă adj. 1. (și s. m. f.) care suferă de afonie. ◊ care n-are voce sau simț muzical. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță fără vibrarea coardelor vocale, surdă. (< fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)

AFON ~ă (~i, ~e) și substantival. Care cântă fals; care nu are voce (sau auz muzical). 2) Care nu are sonoritate. ◊ Consonantă ~ă consonantă surdă. /<fr. aphone

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afon adj. m., s. m., pl. afoni; adj. f., s. f. afo, pl. afone

afon adj. m., s. m., pl. afoni; adj. f., s. f. afonă, pl. afone

Intrare: afonă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afo
  • afona
plural
  • afone
  • afonele
genitiv-dativ singular
  • afone
  • afonei
plural
  • afone
  • afonelor
vocativ singular
  • afo
  • afono
plural
  • afonelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afon, afonisubstantiv masculin
afo, afonesubstantiv feminin
afon, afoadjectiv

  • 1. substantiv masculin feminin adjectiv (Persoană) care suferă de afonie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: surd
    • 1.1. (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. (Persoană) care cântă fals. MDA2
  • 2. substantiv feminin adjectiv feminin (Consoană) surdă, care se articulează fără vibrarea coardelor vocale. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. adjectiv Care nu are sonoritate. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.