AFAZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique.

afazic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aphasique] 1 a De afazie. 2 a Privitor la afazie. 3-4 smf, a (Persoană) care suferă de afazie.

*AFAZIC adj. sm. 🩺 Atins de afazie [fr.].

AFAZIC, -Ă, afazici, -ce, adj. s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique.

AFAZIC, -Ă, afazici, -e, adi. De afazie, privitor la afazie. Fenomene afazice. ◊ (Substantivat) Persoană care suferă de afazie.

AFAZIC, -Ă, afazici, -ce, adj. De afazie, privitor la afazie. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de afazie. – Fr. aphasique.

AFAZIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de afazie. [< fr. aphasique].

AFAZIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de afazie. (< fr. aphasique)

AFAZIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de afazie; propriu afaziei. /<fr. aphasique

*afázic, -ă adj. și s. (d. afazie). Bolnav de afazie.

afazic adj. m., s. m., pl. afazici; adj. f., s. f. afazică, pl. afazice

afazic adj. m., s. m., pl. afazici; adj. f., s. f. afazică, pl. afazice

afazic adj. m., s. m., pl. afazici; f. sg. afazică, pl. afazice