*AERODINAMICĂ sf. 📻 Partea fizicei care studiază legile mișcării gazelor [fr.].

AERODINAMICĂ S. f. sg. Ramură a mecanicii fluidelor, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos, în special cu mișcarea corpurilor solide în aer.

AERODINAMICĂ s. f. Ramură a mecanicii fluidelor, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos.- Fr. aérodynamique.

AERODINAMICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos (mai ales mișcarea corpurilor solide în aer). [< fr. aérodynamique, cf. gr. aer – aer, dynamis – forță].

AERODINAMICĂ f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor solide într-un mediu gazos (mai ales în aer). [G.-D. aerodinamicii] /<fr. aérodinamique

AERODINAMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului¹. – Din fr. aérodynamique.

aerodinamic, ~ă [At: LEX. TEHN. / Pl: ~ici, ~ice a / E: fr aérodynamique] 1 sm Aerodinam. 2 sf Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului¹ (1) și, în general, a gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 3 a Referitor la aerodinamică (2). 4 a (D. vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului¹ (9).

AERODINAMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodynamique.

AERODINAMIC, -Ă I. adj. referitor la aerodinamică. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul. II. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos. (< fr. aérodynamique)

*aerodinámic, -ă adj. (aer și dinamic). Fiz. Făcut ca să învingă rezistența aeruluĭ, să înainteze maĭ ușor: automobil aerodinamic. S. f., pl. ĭ. Studiu mișcăriĭ aeruluĭ saŭ gazurilor în general.

aerodinamică s. f., g.-d. art. aerodinamicii

aerodinamică s. f., g.-d. art. aerodinamicii

aerodinamică s. f., g.-d. art. aerodinamicii

AERODINAMICĂ ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor în atmosferă sau în alt mediu gazos. Legile scurgerii gazelor de-a lungul corpurilor profilate diferit și evidențierea efectelor aerodinamice asupra acestora sunt studiate în tuneluri aerodinamice (V.). Profilul avantajos în regim de zbor susbsonic este cel ogival, în regim de zbor supersonic – cel conic ascuțit, iar în regim de zbor hipersonic – cel de trunchi de con alungit cu capătul rotunjit. Aerodinamica avionului teoria științifică a zborului cu avionul.