11 definiții pentru adunător (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADUNĂTOR, -OARE, adunători, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care adună; p. ext. strângător, econom. 2. S. n. Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. – Aduna + suf. -ător.

ADUNĂTOR, -OARE, adunători, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care adună; p. ext. strângător, econom. 2. S. n. Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. – Aduna + suf. -ător.

adunător, ~oare [At: URICARIUL I, 69 / V: (îrg) ~iu a, sm / Pl: ~i, ~oare / E: aduna + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care adună (1). 3-4 smf, a (Pex) (Persoană) econoamă. 5 sm Muncitor care adună fânul, cerealele etc. 6 sn Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. 7 sf (Îs) ~oare de miere Albină.

ADUNĂTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care adună 2 Spec. 🚜Muncitorul care strînge fînul cosit.

ADUNĂTOR, -OARE, adunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care adună; econom. – Din aduna + suf. -(ă)tor.

adunătoriu, ~oare a, sm vz adunător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!adunător1 adj. m., s. m., pl. adunători; adj. f., s. f. sg. și pl. adunătoare

adunător1 adj. m., pl. adunători; f. sg. și pl. adunătoare

adunător adj. m., s. m., pl. adunători; f. sg. și pl. adunătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADUNĂTOR adj. cruțător, econom, păstrător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.)

Intrare: adunător (adj.)
adunător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adunător
  • adunătorul
  • adunătoru‑
  • adunătoare
  • adunătoarea
plural
  • adunători
  • adunătorii
  • adunătoare
  • adunătoarele
genitiv-dativ singular
  • adunător
  • adunătorului
  • adunătoare
  • adunătoarei
plural
  • adunători
  • adunătorilor
  • adunătoare
  • adunătoarelor
vocativ singular
plural
adunătoriu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adunătoriu
  • adunătoriul
  • adunătorie
  • adunătoria
plural
  • adunătorii
  • adunătoriii
  • adunătorii
  • adunătoriile
genitiv-dativ singular
  • adunătoriu
  • adunătoriului
  • adunătorii
  • adunătoriei
plural
  • adunătorii
  • adunătoriilor
  • adunătorii
  • adunătoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adunător, adunătorisubstantiv masculin
adunător, adunătoareadjectiv
adunătoare, adunătoaresubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care adună. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble feminin (în) sintagmă Adunătoare de miere = albină. MDA2
      sinonime: albină
      • format_quote Prisăcărița... îi făcea în fiecare luni lăutoare de buruieni alese, ca să nu-l urască adunătoarele de miere. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
etimologie:
  • Aduna + sufix -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.