18 definiții pentru aducție aducțiune

aducție sf [At: DA / V: (înv) ~iune (Pl: ~iuni) / Pl: ~ii[1] / E: lat adductio, -onis, fr adduction] 1 (Teh) Transportare. 2 (Teh) Îndreptarea apei către un anumit loc. 3 (Îs) Conductă de ~ Conductă sau canal sub presiune cu nivel liber, care transportă un lichid de la punctul de captare până la cel de distribuție. 4 Ansamblu hidrotehnic constituit din astfel de conducte. 5 (Îs) ~ de apă Apeduct. 6 (Atm) Mișcare efectuată de un mușchi aductor. corectată

  1. ~ii~ii Ladislau Strifler

ADÚCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiune s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.

ADÚCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiúne s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.

ADÚCȚIE, aducții, s. f. (Tehn.; și în forma aducțiune) Faptul de a aduce, de a transporta; aducere, transport. Conductă de aducțieÎn numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilație și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687. - Pronunțat: -ți-e. – Variantă: aducțiúne s. f.

ADÚCȚIE, aducții, s. f. (Tehn.) Aducere, transport. ◊ Aducție de apă = apeduct. [Var.: aducțiúne s. f.] – Fr. adduction (lat. lit. adductio, -onis).

adúcție / aducțiúne (-ți-e / -ți-u-) s. f., art. adúcția (-ți-a) / aducțiúnea, g.-d. art. adúcției / aducțiúnii; pl. adúcții / aducțiúni, art. adúcțiile (-ți-i-) / aducțiúnile

adúcție s. f. (sil. -ți-e), art. adúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. adúcției; pl. adúcții, art. adúcțiile (sil. -ți-i-)

ADÚCȚIE s.f. 1. Transportare, aducere, transport; acțiunea de a îndrepta apele către un anumit loc. ◊ Aducție de apă = apeduct. 2. Acțiunea mușchilor aductori. [Var. aducțiune s.f. / cf. fr. adduction, it. adduzione].

ADÚCȚIE s. f. 1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului. 2. dirijare a apelor către locul de distribuire. (< fr. adduction, lat. adductio)

ADÚCȚIE ~i f. 1) tehn. Construcție hidrotehnică pentru conducerea unui fluid de la locul de colectare până la punctul de folosire. ~ de apă potabilă. 2) anat. Mișcare a unui mușchi aductor. [G.-D. aducției; Sil. -ți-e] /<fr. adduction, lat. aductio, ~onis

aducțiúne sf vz aducție

ADUCȚIÚNE s. f. v. aducție.

ADUCȚIÚNE s. f. v. aducție.

ADUCȚIÚNE s. f. V. aducție.

ADUCȚIÚNE s. f. v. aducție.

ADUCȚIÚNE s.f. v. aducție.

*aducțiúne f. (lat. addúctio, -ónis). Anat. Acțiunea mușchilor aductorĭ. – Și -úcție și -úcere.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADDÚCȚIE (< fr.) s. f. (FIZIOL.) Mișcare efectuată de un mușchi adductor.

Intrare: aducție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aducție
  • aducția
plural
  • aducții
  • aducțiile
genitiv-dativ singular
  • aducții
  • aducției
plural
  • aducții
  • aducțiilor
vocativ singular
plural
aducțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aducțiune
  • aducțiunea
plural
  • aducțiuni
  • aducțiunile
genitiv-dativ singular
  • aducțiuni
  • aducțiunii
plural
  • aducțiuni
  • aducțiunilor
vocativ singular
plural