12 definiții pentru ademenire ademinire adimenire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ademenire sf [At: CONACHI, P. 151 / V: (reg) ~dim~ / Pl: ~ri / E: ademeni] 1 Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase să participe la o acțiune Si: (nob) ademeneală, atragere, ispitire, tentare. 2 Inducere în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: amăgire, înșelare, momire (1), (îrg) prilestire, (îvr) aromire, celuire. 3 (Spc) Seducere (1).

ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.] – V. ademeni.

ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.] – V. ademeni.

ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire; (concretizat) mijloc, faptă sau vorbă prin care se ademenește. Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153. 2. (Neobișnuit) Încîntare, admirație. Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503. – Variantă: (regional) adimeníre (NEGRUZZI, S. I 55) s. f.

ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire, seducere; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. 2. (Rar) Încântare, admirație. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.]

ademenire f. 1. atragere (amăgitoare); 2. iluziune.

ademinire sf vz ademenire

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ademeníre s. f., g.-d. art. ademenírii; pl. ademeníri

ademeníre s. f., g.-d. art. ademenírii; pl. ademeníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADEMENÍRE s. 1. v. tentație. 2. v. înșelare. 3. v. seducere.

ADEMENIRE s. 1. atracție, ispită, seducere, seducție, tentație, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 2. amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. amăgire, seducere, seducție. (~ unei fecioare.)

Intrare: ademenire
ademenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademenire
  • ademenirea
plural
  • ademeniri
  • ademenirile
genitiv-dativ singular
  • ademeniri
  • ademenirii
plural
  • ademeniri
  • ademenirilor
vocativ singular
plural
adimenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adimenire
  • adimenirea
plural
  • adimeniri
  • adimenirile
genitiv-dativ singular
  • adimeniri
  • adimenirii
plural
  • adimeniri
  • adimenirilor
vocativ singular
plural
ademinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademinire
  • ademinirea
plural
  • ademiniri
  • ademinirile
genitiv-dativ singular
  • ademiniri
  • ademinirii
plural
  • ademiniri
  • ademinirilor
vocativ singular
plural

ademenire ademinire adimenire

  • 1. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei.
    exemple
    • Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Faptă sau vorbă prin care se ademenește.
      surse: DEX '09
  • exemple
    • Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ademeni
    surse: DEX '98 DEX '09