O definiție pentru adăvăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

1) adevắr n., pl. urĭ (d. adevăr 2). Calitatea lucruluĭ adevărat, realitate. Principiŭ, axiomă, maximă: adevărurĭ matematice. Sinceritate: a vorbi cu accentu adevăruluĭ. Pict. și sculpt. Expresiune fidelă a naturiĭ: e adevăr în acest cap.în adevăr, într’adevăr, în realitate, adevărat, chear cum este. – Vechĭ -ară, f. pl. ere (ca vară, vere, fem. d. văr). și de-adevăr (ea dift.) pl. urĭ. În vest adăvăr.

Intrare: adăvăr
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăvăr
  • adăvărul
  • adăvăru‑
plural
  • adăvăruri
  • adăvărurile
genitiv-dativ singular
  • adăvăr
  • adăvărului
plural
  • adăvăruri
  • adăvărurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)