ACHIU², achiuri, s. n. (Înv.) 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac². – Din fr. acquit.

achiu² sn [At: CONV. LIT. II, 212 / Pl: ~ri / E: (1) rs ку, pn kij, (2) fr acquit] 1 (Mol; la biliard) Tac. 2 (Mun; înv; îe) A da ~ A da prima lovitură de bilă pentru a hotărî care jucător va începe jocul.

ACHIU² (pl. -iuri) sm. ⛹ Tac [rus. kij].

*ACHIU¹ sbst. ⛹ Prima bilă de încercare cu care se începe jocul de biliard și după care trebue să se hotărască care din jucători va juca întîiu: a da ~ [fr. acquit].

ACHIU², achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac². – Din fr. acquit.

ACHIU², achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care trebuie să hotărască pe jucătorul care începe jocul. 2. Tac. – Fr. acquit.

ACHIU s. n. 1. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida. 2. tac. (< fr. acquit)

achiu n. 1. bățul de biliard; numit și tac. [Rus. KIĬ (din fr. queue)]; 2. prima bilă de încercare.

2) achíŭ n., pl. urĭ, rar e (rus. kiĭ, d. fr. queue, coadă, achiŭ). Mold. Tac, baston de biliard.

1) *achíŭ n., pl. urĭ, rar e (fr. acquit, achitare). La biliard, prima bilă izbită ca să se decidă care jucător va juca întîĭ: a da achiŭ (fr. donner l’acquit).

achiu¹ (lovitură la biliard; tac) (înv.) s. n., art. achiul; pl. achiuri

achiu² (lovitură la biliard, tac) (înv.) s. n., art. achiul; pl. achiuri

achiu (sport) s. n., art. achiul; pl. achiuri

ACHIU s. v. tac.

achiu s. v. TAC.

a avea achiul expr. (la biliard) a începe jocul, a avea lovitura de deschidere a partidei

a-i lua (cuiva) achiul expr. (er.) a dezvirgina (pe cineva)