8 definiții pentru accentuație

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

accentuație sf [At: DA / P: ~tu-a-ți-e / Pl: ~ii / E: accentua + -(a)ție] 1-2 (Înv) Accentuare (1-2).

ACCENTUAȚIE s.f. Accentuare. [Pron. ac-cen-tu-a-ți-e. / < fr. accentuation].

ACCENTUAȚIE s. f. accentuare. (< fr. accentuation)

*ACCENTUARE, *ACCENTUAȚIUNE, *ACCENTUAȚIE sf. Faptul de a accentua [fr. accentuation].

accentuați(un)e f. lucrarea și modul de a accentua, intonațiune.

*accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

accentuație s. f., pl. accentuații

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: accentuație
accentuație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accentuație
  • accentuația
plural
  • accentuații
  • accentuațiile
genitiv-dativ singular
  • accentuații
  • accentuației
plural
  • accentuații
  • accentuațiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

accentuație, accentuațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.