19 definiții pentru abundență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABUNDÉNȚĂ s. f. Cantitate mare, belșug, bogăție, prisos. ◊ Loc. adv. Din abundență = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.

ABUNDÉNȚĂ s. f. Cantitate mare, belșug, bogăție, prisos. ◊ Loc. adv. Din abundență = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.

abundență sf [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / V: (înv) ~danță / E: fr abondance, lat abundantia] Belșug.

ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție, îndestulare. Comunismul presupune o productivitate a muncii atît de înaltă, încît să se asigure o abundență deplină de obiecte de consum, pe baza căreia societatea să. capete posibilitatea să repartizeze aceste obiecte potrivit cu nevoile membrilor săi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 131. Cornul (sau corn al) abundenței = corn plin cu flori și fructe, simbol al belșugului. ◊ Loc. adv. Din abundență = din belșug, din plin. Țara noastră posedă din abundență zăcăminte petrolifere.

ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ◊ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia).

ABUNDÉNȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].

abundénță s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)

ABUNDÉNȚĂ f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesitățile obișnuite; belșug; îndestulare; bogăție. Din ~. [G.-D. abundenței] /<lat. abundentia, fr. abondance

ABUNDÁNȚĂ s.f. v. abundență.

abundanță f. belșug, îndestulare: a trăi în abundanță. [Forma abundență e eronată].

*abundánță f., pl. e (lat. abundantia). Mare cantitate, belșug: a trăi în abundanță. Fig. Bogăție de elocuțiune: a vorbi cu abundanță. – Fals abondență.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abundență s. f., g.-d. art. abundenței

abundență s. f., g.-d. art. abundenței

abundénță s. f., g.-d. art. abundénței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABUNDENȚĂ s. belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, saturare, spor. (~ de bunuri.)

Abundență ≠ mizerie, sărăcie

Intrare: abundență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abundență
  • abundența
plural
genitiv-dativ singular
  • abundențe
  • abundenței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abundanță
  • abundanța
plural
genitiv-dativ singular
  • abundanțe
  • abundanței
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abundențăsubstantiv feminin

  • 1. Cantitate mare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Comunismul presupune o productivitate a muncii atît de înaltă, încît să se asigure o abundență deplină de obiecte de consum, pe baza căreia societatea să capete posibilitatea să repartizeze aceste obiecte potrivit cu nevoile membrilor săi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 131. DLRLC
    • 1.1. Cornul (sau corn al) abundenței = corn plin cu flori și fructe, simbol al belșugului. DLRLC MDN '00
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din abundență = în cantitate mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: mult
      • format_quote Țara noastră posedă din abundență zăcăminte petrolifere. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.