ABSIDĂ, abside, s. f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creștine. – Din fr. abside, lat. absida.

absidă sf [At: ODOBESCU, S. I, 389 / Pl: ~e / E: fr abside, lat absida] Încăpere semicirculară (sau poligonală) destinată altarului în bisericile creștine.

*ABSIDĂ (pl.-de) sf. ⛪ Partea din fund a bisericii dindărătul corului, odinioară singura parte boltită a clădirii (👉 8): în partea despre fund e simulată o mică ~ sau altar pentagon cu fereastră (ODOB.) [fr. < lat.].

ABSIDĂ, abside, s. f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bazilicile creștine. – Din fr. abside, lat. absida.

ABSIDĂ, abside, s. f. încăpere semicirculară în biserici, servind la săvîrșirea cultului.

ABSIDĂ, abside, s. f. Nișă semicirculară sau poligonală care prelungește nava centrală a unei biserici, unde se săvîrșește cultul. – Fr. abside (lat. lit. absida).

ABSIDĂ s.f. Parte a unei biserici, de forma unei nișe semicirculare sau poligonale, situată în continuarea navei centrale. [< fr. abside, cf. lat. absida].

absidă s. f. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida)

ABSIDĂ ~e f. Încăpere semicirculară în bisericile creștine, destinată altarului. /<fr. abside, lat. absida

absidă f. bolta unei biserici acoperită cu o semi-cupolă.

absidă (nișă) s. f., g.-d. art. absidei; pl. abside

absidă (nișă) s. f., g.-d. art. absidei; pl. abside

absidă (arhit.) s. f., g.-d. art. absidei; pl. abside

absidă (arhitectură), pl. abside

absidă, -de.