22 de definiții pentru abține

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABȚINE, abțin, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s’)abstenir (după ține).

abține vr [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 274 / Pzi: abțin / E: fr (s') abtenir (după ține)] 1 A nu participa. 2 (Dom) A-și controla acțiunile, manifestările, sentimentele etc.

ABȚINE, abțin, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s’)abstenir (după ține).

ABȚINE, abțin, vb. III. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A-și impune o restricție, a se stăpîni, a se reține (de la o acțiune). Se abține de la fumat. ♦ A se ține la o parte față de o activitate; (în special) a nu-și exprima părerea sau votul, a nu se pronunța, a nu lua atitudine față de o propunere sau de un candidat, a nu participa la o alegere. – Prez. ind. și: (nerecomandabil) abțiu. – Variantă: abținea vb. II.

ABȚINE, abțin, vb. III. Refl. A se stăpîni, a se reține (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține deoparte de o activitate. – Fr. (s’)abstenir (după ține).

ABȚINE vb. III. refl. A se stăpîni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Cf. lat. abstinere, fr. s’abstenir, după ține].

abține vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere. (< fr. /s’/abstenir, lat. abstinere)

A SE ABȚINE mă abțin intranz. 1) A renunța voit (la ceva). ~ de la mâncăruri picante. 2) A nu-și exprima părerea sau votul. /<fr. [s’]abstenir

abține v. 1. a se opri dela ceva, a se înfrâna; 2. a nu lua parte la vot.

*ABȚINE(A) (-țin,-țiu) vb. refl. 1 A se opri, a nu lua parte la ceva: sa abținut de la vot 2 A se lipsi, a se opri de la folosirea unor lucruri: se abține de vin și de cafea [fr. s’a b s t e n i r, modificat după a ține (a)].

*abțin și abțiŭ(mă), -út, a -țineá (est) și -țíne (vest) v. refl. (lat. abs-tinére. V. țin). Mă opresc (mă înfrînez) de la un lucru: a te abține de la fumat, de la vot.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abține (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abțin, 2 sg. te abții, 3 sg. se abține; conj. prez. 1 sg. să mă abțin, 3 să se abți; imper. 2 sg. afirm. abține-te; ger. abținându-mă; part. abținut

abține (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abțin, 2 sg. te abții, 1 pl. ne abținem, 2 pl. vă abțineți, 3 pl. se abțin; conj. prez. 3 să se abțină; ger. abținându-se; part. abținut

abține (ind. prez. 1 sg. abțin, conj. abțină)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABȚINE vb. a se domina, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpâni.

ABȚINE vb. a se domina, a se înfrîna, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpâni. (Nu s-a putut ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

abținea (-n, -ut), vb. – A se stăpîni, a se reține. Format de la ținea, după paralelismul cu fr. tenir-abstenir.Der. (din fr.) conservă grupul bst: absențiune, s. f.; abstenționist, s. m.; abstinent, adj.; abstinență, s. f.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN DUBIIS ABSTINE (lat.) abține-te (să judeci, să decizi) dacă ai îndoieli – Maximă în dreptul roman.

Sustine et abstine! (lat. „Îndură și abține-te!) – maxima filozofului stoic grec Epictet. O găsim – întrucît el n-a lăsat nici un rînd scris – în Convorbiri cu Epictet și în Encheiridion (Manualul lui Epictet), lucrări alcătuite de discipolul său Flavius Arrianius. Prin ”sustine et abstine", filozoful recomandă să îndurăm cu bărbăție vicisitudinile vieții și să ne ferim de pasiunile care ne îmbolnăvesc sufletul și ne distrug libertatea morală. De aceea maxima lui Epictet a devenit deviza stoicilor. FIL.

Intrare: abține
verb (V612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abține
  • abținere
  • abținut
  • abținutu‑
  • abținând
  • abțiind
  • abținându‑
  • abțiindu‑
singular plural
  • abține
  • abțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abțin
  • abțiu
(să)
  • abțin
  • abțiu
  • abțineam
  • abținui
  • abținusem
a II-a (tu)
  • abții
(să)
  • abții
  • abțineai
  • abținuși
  • abținuseși
a III-a (el, ea)
  • abține
(să)
  • abți
  • abție
  • abținea
  • abținu
  • abținuse
plural I (noi)
  • abținem
(să)
  • abținem
  • abțineam
  • abținurăm
  • abținuserăm
  • abținusem
a II-a (voi)
  • abțineți
(să)
  • abțineți
  • abțineați
  • abținurăți
  • abținuserăți
  • abținuseți
a III-a (ei, ele)
  • abțin
(să)
  • abți
  • abție
  • abțineau
  • abținu
  • abținuseră
verb (V513)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abținea
singular plural
  • abțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • abținem
(să)
  • abținem
a II-a (voi)
  • abțineți
(să)
  • abțineți
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abține, abținverb

  • 1. (Despre oameni) A-și controla acțiunile, manifestările, sentimentele etc. MDA2
    • 1.1. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Se abține de la fumat. DLRLC
  • 2. A nu participa. MDA2
    • 2.1. A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.