16 definiții pentru așezat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AȘEZAT, -Ă, așezați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpătat, serios, cuminte, chibzuit. – V. așeza.

AȘEZAT, -Ă, așezați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpătat, serios, cuminte, chibzuit. – V. așeza.

așezat2, ~ă [At: COD. VOR. 111/2 / V: (reg) așăz~, așa(d)z~ / Pl: ~ați, ~e / E: așeza] 1 a, av Care șade pe ceva Cf așeza (1-2). 2 a (Înv; d. legături, înțelegeri, învoieli etc.) Care a fost stabilit Cf așeza (63). 3 a (Înv; d. impozite) Cf așeza (54). 4 a (Înv) Locuit de oameni Cf așeza (26-27). 5 a (Înv; pex) Colonizat. 6 a Amplasat. 7 a (Pex) Situat din punct de vedere geografic într-o anumită zonă. 8 a (Spc; pop; îs) Vale ~ă Vale situată la un nivel inferior în comparație cu altele. 9 a (Spc; pop; îs) Casă ~ă Casă clădită pe un loc jos. 10 a Care este bine întemeiat, durabil Cf așeza (26-27). 11 a (D. oameni) Cu locuință stabilă Cf așeza (29-30). 12 a (D. oameni) Serios și bun gospodar Si: (pop) chivernisit. 13 a (Șîs; înv; ~ la minte sau la cap) Chibzuit. 14 av (Îe) A vorbi ~ A vorbi fără patimă.

așezat1 sn [At: I. CANTA, ap. HEM 1994 / V: (reg) așăz-, (Mol) așa(d)z- / E: așeza] 1 (Rar) Așezare (1). 2 (Rar) Punere a ceva pe altceva Cf așeza (1-2). 3 (Rar; îs) -ul mustului Limpezirea mustului Cf așeza (11). 4 Repartiție și fixare a impozitelor Si: (înv) așezare (8), așezământ (14), așezămăntar, cislă, cisluire Cf așeza (57-58). 5 (Pop) Așezare (19).

AȘEZAT I. adj. 1 p. AȘEZA contr. NEAȘEZAT 2 ~ la minte, cu minte sănătoasă, cu judecată: bunicul era ~ la mintea lui (CRG.) 3 Cuminte, de treabă, cu purtări bune, astîmpărat: e mic, numai de opt ani, și ~ ca un om mare (BAS.) 4 Temeinic, trainic: domnind cu pace, cu domnie ~ă și cu țară întemeiată (MUST.) . II. sbst. 1 Faptul de a (se) așeza 2 Logodnă.

AȘEZAT, -Ă, așezați, -te, adj. 1. (Despre un punct geografic) Situat. Așezată la poalele Bucegilor, Sinaia are o climă aspră.Locuința lui era așezată în cel mai sterp loc al ostrovului. DRĂGHICI, R. 155. 2. Fig. (Despre oameni) Liniștit, cumpătat, serios, măsurat, cuminte. La porți ieșeau în rînd mahalagii, oameni așezați și gospodari, cu muieri și copii. SADOVEANU, Z. C. 133. Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiat așezat și înțelept. SLAVICI, O. I 72. ◊ (Determinat prin «la minte») Cu judecată sănătoasă, chibzuit. Bunicul... era așezat la mintea lui. CREANGĂ, A. 24. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, calm. În curte el de vorbă-a stat Cu doi flăcăi, Și vezi, deodată, Așa din vorbă așezată, Gemu cin glasul înfundat. COȘBUC, P. 1 241. Vorba ei era așezată, căutătura ei blîndă și plină de cumințenie. VLAHUȚĂ, O. A. II 43. ◊ (Adverbial) Moșneagul grăia așezat și cumpănit. SADOVEANU, O. VI 343. Ei, ce să-ți zic...? grăi, el așezat, am și eu obiceiurile mele. SLAVICI, N. II 7.

AȘEZAT, -Ă, așezați, -te, adj. (Despre oameni) Liniștit, cumpătat, serios, cuminte; chibzuit. ♦ (Despre vorbe; adesea adverbial) Liniștit, calm; cu conținut serios, sănătos. – V. așeza.

AȘEZAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A AȘEZA și A SE AȘEZA. 2) (despre oameni și despre manifestările lor) Care este serios, cumpătat și chibzuit. ◊ ~ la minte chibzuit. /v. a (se) așeza

așezat a. 1. pus, rânduit; 2. fig. solid: om așezat.

așezát, -ă adj. Pus, solid. Fig. Serios: om așezat.

așa(d)zat2, ~ă a, av vz așezat2

așăzat2, ~ă a, av vz așezat2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AȘEZAT adj. 1. v. instalat. 2. v. cumpătat. 3. v. potolit.

AȘEZAT adj. 1. instalat, întins, (înv. și reg.) tins. (Tabără ~; cort ~.) 2. astîmpărat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~) 3. chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.)

Intrare: așezat
așezat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așezat
  • așezatul
  • așezatu‑
  • așeza
  • așezata
plural
  • așezați
  • așezații
  • așezate
  • așezatele
genitiv-dativ singular
  • așezat
  • așezatului
  • așezate
  • așezatei
plural
  • așezați
  • așezaților
  • așezate
  • așezatelor
vocativ singular
plural
așadzat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
așăzat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
așazat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

așezat, așezaadjectiv

  • 1. Despre un punct geografic: situat. DLRLC
    sinonime: situat
    • format_quote Așezată la poalele Bucegilor, Sinaia are o climă aspră. DLRLC
    • format_quote Locuința lui era așezată în cel mai sterp loc al ostrovului. DRĂGHICI, R. 155. DLRLC
  • 2. Despre oameni și manifestările lor: chibzuit, cuminte, cumpătat, liniștit, măsurat, serios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La porți ieșeau în rînd mahalagii, oameni așezați și gospodari, cu muieri și copii. SADOVEANU, Z. C. 133. DLRLC
    • format_quote Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiat așezat și înțelept. SLAVICI, O. I 72. DLRLC
    • format_quote Bunicul... era așezat la mintea lui. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
    • 2.1. Despre vorbe: calm, liniștit. DLRLC
      • format_quote În curte el de vorbă-a stat Cu doi flăcăi, Și vezi, deodată, Așa din vorbă așezată, Gemu cu glasul înfundat. COȘBUC, P. 1 241. DLRLC
      • format_quote Vorba ei era așezată, căutătura ei blîndă și plină de cumințenie. VLAHUȚĂ, O. A. II 43. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Moșneagul grăia așezat și cumpănit. SADOVEANU, O. VI 343. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Ei, ce să-ți zic...? grăi el așezat, am și eu obiceiurile mele. SLAVICI, N. II 7. DLRLC
etimologie:
  • vezi așeza DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.