2 definiții pentru ațintare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ațintare sf [At: MARCOVICI, D. 218 / V: (reg) ațân~ / Pl: ~ări / E: aținta] 1-4 Ațintire (1-4). corectat(ă)
ațântare sf vz ațintare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ațintare
ațintare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ațântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |