6 definiții pentru Văcarul Văcar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius.

văcar sm [At: PRAV. 12 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: ml vaccarius] 1 Persoană care păzește (și îngrijește) vacile, ducându-le la păscut Si: (reg) văcău. 2 (Îe) A se supăra ca ~ul pe sat A se supăra nejustificat pe cineva. 3 (Îe) A da măciuca în mâna ~ului A încredința conducerea unui om necruțător și prost. 4 (Art) Constelație din emisfera boreală situată în apropierea Carului Mare. 5 (Prc; art) Steaua Arcturus din constelația Văcarul (4). 6 (Îht; reg) Porcușor (Gobio kessleri și uranoscopus).

văcar s.m. 1 Persoană care duce la păscut, păzește și îngrijește vacile. ◊ Expr. A se supăra ca văcarul pe sat v. sat. 2 (astron.; art.; și nm. pr.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului-Mare. ♦ Restr. Steaua Arcturus din această constelație. 3 (iht; reg.) Porcușor (Gobio kessleri și uranoscopus). • pl. -i. și (înv.) văcariu s.m. /lat. vaccarium.

VĂCÁR, văcari, s. m. 1.Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: Văcarul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Văcarul
  • Văcaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Văcarului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Văcarul Văcar

  • 1. Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: Alcor

etimologie: