TECLA lat. *tecla < tegula „țiglă” 1. – (16 A II 96). 2. Teclu b., act.; Teclici (16 A III 50; Sur XVII). 3. Cu epenteza lui u: Tecula, Irimia 1611 (Sur II); Teculescu, Iustin, episcop. 4. Cu apoc. Teca, Tecu nume în Pannonia mediev. (Drăg); Teca (11-13 CI 26). 5. Din grafia Thecla, sub infl. fon. ucr. *Fecla > Vecla (Mar).