TARBA coincidențe: Tarba, calend. f., orig. din Persia, fără importanță; Tarbunis, b. illyr (OR I 526); celt. Tarbos (Bi A 26). Cf. srb.-cr. trba „burtă” (etim. Pașca). 1. – (Paș; Ard I; Bz); – Tarbă, I. (Drag 309); – N. (Șchei III). 2. Tarbu (Bi A 26); Tarbâscu (ib.). 3. Tîrb/u, ard. (Paș); -ești s. 4. Tarbulul, (17 A II 233); Tarbolescu = Tarbelescu (Hur 98, 102); Tărbălescu, act. 5. Cu grafia ăr > râ: Trăbuțul, V., mold. (Sd XI 87) și Trăbeca (16 B VI 338; AO X 128).