Râmnic m. 1. afluent pe dreapta Oltului, curge prin județul Vâlcea; 2. afluent de-a dreapta Siretului, curge prin Râmnicu-Sărat; 3. cap. jud. Vâlcea, oraș așezat între Olt și Râmnic: 9600 loc., scaunul episcopiei Noului-Severin; [Slav., RYBNIKŬ, eleșteu: acolo se afla un iaz cu pescării domnești].

Râmnicu-Sărat n. județ așezat la răsărit de Buzău: 164.000 loc. cu cap. Râmnicu-Sărat, oraș situat pe râpa stângă a râului Râmnic: 15.500 loc. (Râmicean).

Slam-Râmnic n. vechiul nume al Râmnicului-Sărat. [Slav, SLANŬ, sărat].

râmnic (reg.) s. n., pl. râmnice