Galilea f. partea septentrională a Palestinei (Galilean).

Galileea, provincie a Palestinei dincolo de râul Iordan și la vest de lacul Ghenizaret. În Nazaretul Galileii Fecioara Maria a primit vestea că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, aici și-a petrecut Iisus copilăria și a început activitatea Sa mesianică, stabilindu-se la Capernaum, aici a făcut El cele mai multe minuni, începând cu nunta din Cana, aici și-a ales apostolii (singur Iuda fiind din Iudeea) și pe cei 70 de mucenici și tot aici S-a arătat ucenicilor ultima oară după Înviere. Galileea, patria lui Iisus și a apostolilor, a fost leagănul credinței creștine.

GALILEEA 1. Reg. istorică în N Palestinei antice, limitată la E de râul Iordan și lacul Tiberiada. Prov. romană (sec. 1 î. Hr.), a format o tetrarhie sub domnia regelui Irod. Vechea capitală: Sepphoris. Capitala romană: Tiberias. Oraș important: Nazaret. Considerată leagănul creștinismului; aici și-a petrecut Iisus Hristos copilăria și a început activitatea sa mesianică. 2. Marea Galileei v. Tiberiada, lacul ~.

Marea Galileei (Lacul Ghenizaret sau Marea Tiberiadei), lac în ținutul Galileii din câmpia Ghenizaret, lung de 21 de km și lat de 12 km, prin care trece râul Iordan spre Marea Moartă. Aici a avut loc pescuirea minunată a lui Iisus, și-a recrutat apostolii și a mers pe apele sale ca pe uscat, făcând și alte minuni.

CANA (CANA GALILEII), mic tîrg din Galileea, unde Hristos, în timpul unui ospăț de nuntă, a săvîrșit primul său miracol schimbînd apa în vin.