Elena f. Mit. fiica lui Jupiter și soția lui Menelau, cea mai frumoasă femeie din timpul său; răpirea-i de către Paris cauză răsboiul Troiei.

Elena (Insula St.) f. în Oceanul Atlantic, celebră prin captivitatea lui Napoleon I, dela 1815 până la 1821.

Elena (Doamna) f. soția lui Cuza, după a cărui moarte se retrase la mănăstire, dăruind avereai săracilor; muri în 1909.

Ghica (Principesa Elena) f. fiica principelui Mihail Ghica și nepoata Domnului Grigorie Ghica, eminentă publicistă, cunoscută sub numele de Dora dÍstria: scrieri literare, religioase, sociale, istorice și artistice; muri la Florența (1828-1888).

Santa-Elena f. insulă engleză în Oceanul Atlantic, unde Englezii transportară în 1815 pe Napoleon I, după bătălia dela Waterloo, și unde muri în 1821.

ELENA, mama împ. Constantin cel Mare, ῎Eλένη, lat. Helena. I. 1. Elena, cu afer.: Lena (17 B IV 61); Lenă, ar. (Fărș); Lenești s. (16 A IV 83). 2. Elina doamna lui Radu-Mihnea și a Iui Matei Basarab; jitelnița (17 B I 492 și III 6). 3. Eliana (P⁶); Ileana (BCI VII 75), forma cea mai frecventă în popor; în epos: – Cosînzeana; cu afer. act.: Leana; Ilena (P Bor 51); Ileni s. ard.; Ileanu fam. olt. (Sd XXII; Tg-Jiu); -l (Sd XXII; Tis 419). 4. Cu afer.: Lean fam. (Moț). 5. Ilanea și Ialena (Mar). 6. Ilina (P Bor), frecv.,. ard., 1688 (Paș); munt. (P¹¹; Puc. 37); dobr. RI XI 206); Ilinu fam. (v. Elen). 7. Derivate: Ilinuța, Bașotă (RI IX 32); Ilinoiu și Linoiu, olt. (Cand). Cu afer.: Lina f. frecv. act. și Linu b. (16 B III 141) sau + subst. lin. II. + -ca, -ița, -uța: forme apropiate de cele balcanice A 1. Elenca; formă rusă: Elencu (Puc etc.); Lenea (Dm); Lencă și Lenchiță (Hur); + -an: Lencan, olt. (Cand 134). 2. Leanca f., frecv. și fam.; Leancu fam. (Ard); Liancă I. (Brăz 5). Lencuța f. 3. Elincă f. (Cat. mold. II). 4. Ilinca, frecv., munt. 5. Cu afer.: Linca, olt. (AO XII 240; Paș); -nu, Al., mold. act. Lincariu fam. ard. (Viciu 16). 6. Linc/o (17 B III 10); -u, F., act.; -uța (Ard); -oiu (Cand 134). Lincești neam brașovean, 1770 (BCI XII 88). 7. Cu afer, și suf. -cea, -ciu: Lin/cea s., -cioiu, olt. (Cand). 8. Ilincel, Antohi, olt, (Sd VII 220). Cf. blg. Линко B. 1. Ilena (P¹³); Ilenuța; cu afer. frecv.: Lenuța. 2. Lența f., mold.; fam. (Băl I); Lență, D., fam. (17 A IV 82); Lența b. (IspI²); Lențu (Arh); Lenț/e (17 A IV 294); -ea (Dm); -ești s.; Lențoe n. marital (17 A III 177 și IV 294). 3. Leanță = Lențea staroste (17 A I 10. Cat mold I) Leanțea (Dm). 4. Lința (Ard; Paș); – dobr. (RI XI 210); la gen. Linții f. (17 A 177). III. Alte influențe: 1. Din magh.: Ilona (Ard II 194). 2. Forme, de infl. ucr.: Olena (16 A II 134); Olina (Sur II; 16 A III 4; RI XI 206); Oliana (16 A III 414); Alena Drăg) 3. Olenca b. (16 A I 338, III 39; Sur II; Ard II 175). 4. Olin/escu Al. buc.; -in, Toma (17 A I 143). 5. Prob. și Alința, Rosetti, 1888; -escu < Alena; la catolici Alina < Adelina (Pallazzi, Diz. italiano).

SFÂNTA ELENA v. Saint Helena.

Ileana Cosînzeana – este numele eroinei poeziilor și poveștilor noastre populare, fata cu părul de aur și ochii de azur, atît de mîndră și frumoasă încît „la soare te puteai uita, dar la dînsa, ba!” Vasile Alecsandri, în poezia La gura sobei, îi consacră cîteva versuri înflăcărate: „Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume Aducînd pe lumea albă Feți-Frumoși cu falnic nume. Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncîntă. E Ileana Cosînzeana; în cosiță floarea-i cîntă.” Acest nume a ajuns să simbolizeze frumusețea femeii, grația și farmecul ei poetic. Despre o fată deosebit de frumoasă se spune că e o Cosînzeană. FOL.